Deontologia Funcționarului Public

Codul juridic care reglementeaza conduita functionarurlui public din Romania este concretizat prin legea nr.7/2004-act normative care cuprinde normele de conduita profesionala obligatorie pentru fuctionarul public,precum si pentru persoanele care ocupa temporar o functie publicain cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Obiectivele codului de conduita vizeaza asigurarea unui nivel calitativ corespunzator al serviciilor publice ,buna administrare a patrimoniului si a interesului public,eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din administratia publica.

Modalitati de atingere a acestor obiective au in vedere urmatoarele proceduri:

1.Reglementarea normelor de conduita profesionala necesare realizarii unor raporturi sociale si profesionale care sa conduca la asigurarea prestigiului propriu functiei si functionarului public.

2.Informarea populatiei cu privire la conduita profesionala specifica functionarului public pe durata exercitarii functiei publice

3.Asigurarea unui climat de respect si incredere intre cetateni si functionarul public precum si intre cetateni si autoritatile administratiei publice.

La baza guvernarii conduitaei profesionale a functionarului public se afla urmatoarele principii:

1.Suprematia normelor constitutionale si a celor legale astfel incat functia publica sa raspunda pentru respectarea normelor juridice in vigoare.

2.Respectarea egalitatii de tratament a cetatenilor in fata autoritatilor si institutiilor publice – principiu in raport cu care functionarii publici au obligatia de a aplica acelasi regim juridic in situatii identice sau similare.

.3.Prioritatea interesului public in sensul ca functionarii publici au obligatia de a considera interesul public deasupra decat interesul personal pe toata durata exercitarii functiei publice.

4.Manifestarea profesionalismului astfel incat functionarul public sa aduca la indeplinirea atributiunilor de serviciu cu responsabilitate ,competenta,corectitudine si eficienta .

5.Independenta si impartialitatea – functionarii publici au obligatia de a prezenta o atitudine obictiva in raport cu interesele economice , politice,sociale,religioase etc.

6.Integritatea morala-principiu potrivit caruia este interzis ca functionarul public sa solicite sau sa accepte direct sau indirect,orice fel de avantaj sau beneficiu in exercitarea functiei publice.

7.Liberatea de exprimare si gandire-functionarii publici pot exprima numai in conditile respectarii ordinii de drept si a bunelor maravuri.

8.Corectitudinea ,cinstea-la indeplinirea atributiilor de serviciu functioarul public trebuie sa manifeste buna credinta.

9.Trasparentei –acivitatile desfasurate de functionarii publici pot fi supuse monitorizarii cetatenilor pe durata exercitarii acestor functii.

Pentru realizarea si exercitarea functiei publice ,functinarii publici au obligatia de a manifesta un comportament profesionist si de a asigura transparenta administrativa in scopul asigurarii increderii cetatenilor in impartialitatea si eficacitatea activitatii spacifice institutiei publice.

Evolutia statutului functionarului public

Prima reglementare romaneasca din acest domeniu este Statutul instituit de A.I Cuza-1864 prin care a fost adoptat principiul numirii indivizilor solicitati sa constituie un organ executive sis a actioneze in numele acestuia, astfel ,potrivit acestui Statut seful statului avea dreptul de a numi pe membrii organelor executive.

In 1866 Constitutia romaneasca a consacrat principiul potrivit caruia Regele numeste si revoca ministrii guvernului sau,avand totodata si dreptul de a numi persoanele cu functii publice.Ulterior,doctrina Romaniei a reglementat aspectele legislative de desfasurare a functiei publice din administratia de stat prin Tratatul de drept administrative al Prof. Paul Negulescu-1904.

Normele constitutionale romanesti adoptate in 1960 se refera la aspectele legate de accederea unei personae pe o anumita functie publica.

Ulterior Constitutia Romaniei din 1923 a consacrat cu claritate principii moderne de organizare a autoritatilor statului ,stabilind reguli democratice moderne si fiind consecrate ca una dintre cele mai moderne Constitutii din Europa acelor timpuri.

In 1923 a fost adoptata Legea privind Statutul functionarului public.Lege potrivit careia aceste categorii sociale putea sa isi desfasoaare activitatile specifice cu respectarea urmatoarelor conditii cumulative: functionarul public-sa fie cetatean roman

-sa fie major(21 ani impliniti)

-sa fie apt d.p.d.v. medical

-sa nu fi suferit condamnari.

In conformitate cu aceasta lege functionarii publici aveau obligatia de a depune juramantul de loialitate fata de rege.Aceasta lege a reprezentat material de drep comun pentru functionarul public exceptie facand functionarul administrative care aveau reglementari speciale.

Tot in 1923 a fost adoptat Regulamentul statutului functionarilor publici (astazi “cod”)care preciza in detaliu aspecte legale de regimul juridic al functionaruluipublic din administratia de stat.

Legea din 1923 a fost in vigoare pana in 1940 cand a fost promulgat Codul functionarilor publici.Acest act normativ a suferit unele modificari,republicat in 1942 si adoptat in 1944.