Cuprins
- CAPITOLUL I .Cadrul teoretic al analizei discursului.
- Capitolul II. Notiuni fundamentale ale analizei discursului (limba, vorbire, limbaj; act de
- limbaj, macroact de limbaj, cod de limbaj, competenta, enunt, enuntare, text, opozitia scrisoral).
- CAPITOLUL III. Tipologia discursului (discurs fondator si discursul prim, discursul raportat,
- discurs închis, discurs deschis, metadiscurs, intradiscurs si interdiscurs, discurs specializat).
- Legile discursului.
- CAPITOLUL IV. Universul discursului (cîmpul discursiv, practica discursiva si memoria
- discursiva); universul intern al discursului (preconstruct, implicit, presupozitie, subînteles,
- implicatura, inferenta).
- CAPITOLUL V. “Actorii discursului” (subiectivitate si ethos;subiect vorbitor, locutor si
- emitator; cadru participativ, polifonie, rol si statut)
- CAPITOLUL VI. Tipuri de actiuni discursive (interactiune verbala; schimb, conversatie)
- PARTEA a II-a DEZBATEREA (studiu de caz)
- PARTEA a III-a DISCURSUL PUBLICITAR
- PARTEA a IV-a DISCURSUL POLITIC
Extras din curs
ANALIZA DISCURSULUI
INTRODUCERE
“Orice discurs este o constructie colectiva”
E.A. SCHEGLOFF
Modelul teoretic al analizei discursului pe care îl prezentam încearca sa ofere o sinteza a
numeroaselor studii si cercetari dintr-un domeniu nou si extrem de dinamic al stiintelor
comunicarii.
Realizarea unui model integrat al analizei discursului este dificila, în special, datorita
existentei fatetelor multiple ale domeniului, neunificarii terminologice si lipsei
compatibilitatii conceptuale.
Introducerea noastra în analiza discursului îsi propune urmatoarele obiective:
- prezentarea principalelor puncte de vedere asupra termenilor “discurs” si “analiza
discursului”
- o expunere metodica a principalelor concepte ale analizei discursului;
- analiza unor tipuri de discurs public de interes pentru viitorii specialisti în comunicare:
dezbaterea si discursul publicitar (analiza discursului politic este inclusa în cursul de
“Analiza a limbajului politic”)
- sugestii implicite pentru elaborarea discursului public.
ANALIZA DISCURSULUI PUBLIC
CAPITOLUL I
CADRUL TEORETIC AL ANALIZEI DISCURSULUI1
Definitii
1. Termenul discurs se refera mai mult la problematica vasta a unui câmp de cercetare
decât la un anumit mod de întelegere a limbajului. Deoarece termenul “discurs” presupune
relatia limbajului cu parametri ai realitatii nonlingvistice face ca “discursul” sa fie un
domeniul al cercetarii interdisciplinare (si nu doar al celei strict lingvistice).
În acest caz, termenul “discurs” nu are plural, el desemneaza un domeniu generic.
2. Discurs reprezinta un termen complex care poate fi definit ca ansamblu de enunturi ale
unui emitator, care se refera la un subiect unic (topic, în terminologia anglo-saxona).
3. Dintr-o perspectiva pragmatica, discursul reprezinta "o enuntare ce presupune un locutor si
un auditor, si intentia locutorului de a-l influenta pe celalalt." (Benveniste).
4. Alte interpretari ale discursului vizeaza echivalenta sa cu:
a) textul (în cadrul caruia perspectiva comunicationala si cea tematica coincid în general, cum
ar fi, de exemplu, în cazul comunicarii scrise);
b) un ansamblu de texte (conversatie) care ilustreaza o interactiune între doua sau mai multe
discursuri centrate în jurul unei singure teme si alcatuite fiecare din mai multe texte (deoarece
fiecare replica a schimbului conversational constituie o unitate comunicationala, si deci un
text, în sine).
Analiza conceptelor fundamentale este utila pentru definirea termenului discurs prin
delimitari fata de acestea.
Astfel, termenul “discurs” intra într-o serie de opozitii în care ia valori semantice precise:
1. Opozitia discurs/fraza
Fraza reprezinta un “enunt în structura caruia se cuprind cel putin doua propozitii”2, având
caracteristica autonomiei sintactice si de comunicare.
Discursul reprezinta o unitate lingvistica constituita dintr-o succesiune de fraze.
Observatie. Din aceasta perspectiva a definitiei, studiul discursului va fi numit de Harris
(1952) “analiza discursului”, în timp ce alti cercetatori considera mai potrivita sintagma
“gramatica discursului”.
Acestei ramuri de cercetare a discursului si a obiectului sau de studiu îi sunt atribuite astazi
conceptele lingvistica textuala- text.
2. Opozitia discurs/enunt
ANALIZA DISCURSULUI PUBLIC
Dincolo de caracterul sau de unitate lingvistica (adica “enunt”), discursul reprezinta o unitate
de comunicare legata de conditii de generare strict determinate (cu alte cuvinte reprezentând
un gen determinat de discurs; de exemplu, discursul mediatic, discursul romanesc, discursul
publicitar, discursul stirilor etc.)
Din aceasta perspectiva, discurs si enunt au sensuri diferite: termenul enunt acopera sfera
conceptuala a “textului ca structurare în cadrul “limbii”; în timp ce discurs va desemna
“studiul lingvistic al conditiilor de producere a acestui text”. 3
Preview document
Conținut arhivă zip
- Analiza Discursului Public.pdf