Cuprins
- Introducere 4
- Capitolul I - Comunicarea de masă
- I.1. Comunicare şi informaţie: definirea conceptelor 6
- I.2. Comunicarea de masă 8
- I.3. Caracteristicile comunicării de masă 10
- Capitolul II - Presa
- II.1. Presa românească: scurt istoric 15
- II.2. Tipologia instituţiilor de presă: presa scrisă 18
- Capitolul III - Publicitatea şi mesajul publicitar
- III.1. Istoria publicitaţii 22
- III.2. Scopul publicitaţii 24
- III.3. Tipuri de publicitate 25
- III.4. Elaborarea mesajului publicitar: generarea, evaluarea, alegerea şi execuţia mesajului publicitar 26
- III.5. Publicitatea şi “ţinta” sa 32
- III.6. Publicitatea ca spectacol: creativitatea mesajului în discursul publicitar 32
- Capitolul IV - Analiza de conţinut: Construirea mesajului publicitar în presa scrisă
- IV.1. Analiza de conţinut - caracteristici 34
- IV.2. Analiza de conţinut: Construirea mesajului publicitar în presa scrisă 39
- IV.2.1.Universul cercetării 39
- IV.2.2. Scopul cercetării 40
- IV.2.3. Premisa 40
- IV.2.4. Unitatea de cercetare 41
- IV.2.5. Încadrarea teoretică 41
- IV.2.6. Operaţionalizarea conceptelor 42
- IV.2 7. Schema de categorii 43
- IV.2 8. Interpretarea datelor 59
- Concluzii 61
- Bibliografie 62
Extras din proiect
Introducere
Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă platită de prezentare şi promovare impersonala a ideilor , bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe de radio si TV) de către un sponsor bine precizat.
Multe organizaţii folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele şi serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un răspuns din partea acestuia. Răspunsul poate fi de natură perceptuală: de exemplu: consumatorul îşi formează anumite păreri în legatură cu un produs sau o marcă, ori acestea pot fi schimbate de către reclamă.El poate fi de natură comportamentală: de exemplu: consumatorul cumpară produsul sau sporeşte cantitatea cumparată. La publicitate nu apeleaza numai firme, ci şi organizaţii cu scop nelucrativ şi instituţii sociale, cum ar fi instituţiile filantropice,muzeele şi organizaţiile religioase care-şi promovează cauza în randul unui public divers.
Publicitatea este o bună metodă de a informa şi a convinge. Ţările Uniunii Europene cheltuiesc anual cu publicitatea aproximativ 45,4 miliarde de euro.
Organizaţiile se ocupă de publicitate în diverse moduri. În cadrul firmelor mici şi mijlocii se poate ocupa cineva din compartimentul comercial sau de marketing În marile companii pot exista compartimente specializate, care sa aibă drept atribuţii stabilirea bugetului publicitar , colaborarea cu agenţii de profil şi derularea de acţiuni de publicitate prin poştă, expoziţii cu vânzare şi alte forme de care nu se ocupă agenţiile respective. Majoritatea firmelor, fie ele mici sau mari, înclina să apeleze la agenţii specializate pentru că acestea oferă câteva avantaje:
- au specialişti care pot desfăşura activităţi specifice (de exemplu: cercetare,munca de creaţie) în condiţii mai bune decât personalul firmei
- vin cu un punct de vedere obiectiv în privinţa rezolvării problemelor unei firme , dar şi cu ani de experienţă câştigată din colaborarea cu diverşi clienţi ce s-au aflat în situaţii ditferite
- au o putere de cumpărare a spaţiului de publicitate mai mare decât cea a unei firme. De asemenea, ele beneficiază de un rabat, ceea ce face ca şi cheltuielile firmei să fie mai mici
- clientul poate renunţa oricând la serviciile agenţiei sale. Se poate argumenta că o agentie va depune toate eforturile pentru a face o treabă bună şi a-l determina pe client să mai apeleze la aceasta.
Majoritatea firmelor consideră că utilizarea serviciilor agenţiilor specializate le avantajează. Şi la noi în ţară, agenţiile de publicitate sunt foarte căutate şi situate pe locuri fruntaşe în topurile celor mai bune firme (Creative Media, Euromedia, Mindshare, Focus Advertising).
Publicitatea poate fi:
- publicitatea de informare este folosită în special atunci când se lansează pe piaţă o nouă categorie de produse. În acest caz, obiectivul îl constituie crearea unei cereri primare. Exemplu:astfel, producătorii de aparate pentru compact-discuri i-au informat iniţial pe consumatori despre avantajele oferite de CD-uri în privinţa sunetului şi comodităţii.
- publicitatea de convingere devine tot mai importantă pe masură ce concurenţa se intensifică. În această situaţie, obiectivul firmei este acela de a crea o cerere selectivă. De pildă, când aparatele cu CD au fost acceptate de marea masă a consumatorilor, Sony a început să încerce să-i convingă pe aceştia că marca sa oferă cel mai bun raport calitate-preţ.
Publicitatea de convingere s-a transformat parţial în publicitate comparativă, prin care o firmă îşi compară direct sau indirect produsul cu unul sau mai multe produse ale altor firme.
- publicitatea de reamintire este importantă pentru produsele ajunse în etapa de maturitate, pentru că ea menţine interesul consumatorilor faţă de produs.
În publicitate este important alegerea principalelor tipuri de mijloace publicitare : ziare, televiziune, radio, reviste, panouri publicitare. Dintre toate acestea, televiziunea este principalul mijloc de difuzare a reclamelor.
Mesajul trebuie să fie unul bine ales, pozitiv, însoţit de imagini, să aducă ceva nou.
Industria publicităţii se dezvoltă de la an la an, fiind cea mai uşoară cale de a te promova şi a te lansa pe piaţă.
Capitolul I
I.1. Comunicare si informaţie: definirea conceptelor
În limba de toate zilele, folosirea cuvântului comunicare nu se loveşte de probleme speciale. Majoritatea vorbitorilor se gândesc la “a aduce la cunoştiinţă” sau “a informa”. Faptul este evidenţiat de orice dicţionar explicativ , unde în general, sunt menţionate trei semnificaţii, parţial suprapuse, ale cuvântului “comunicare”: comunicare = aducere la cunoştiinţă; contactul verbal în interiorul unui grup sau colectiv; prezentare sau ocazie ce favorizează schimbul de idei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Construirea Mesajului Publicitar in Presa Scrisa.doc