Capitalism versus Comunism

La mai bine de un deceniu de la caderea comunismului, multi români spun ca înainte era mai bine!. Prin mai bine, ei inteleg, de fapt, împartirea egalitarista a bunurilor, caracteristica sistemului economic si social comunist. În conditiile în care este notoriu faptul ca, dupa prabusirea comunismului, multe averi au fost create prin pradarea avutiei publice, iar o mare parte a populatiei a saracit chiar si fata de situatia pe care a avut-o în comunism , acesti nostalgici afirma ca au trait mai bine pe vremea comunismului, cînd întreaga activitate economica era organizata si desfasurata de stat. Ca urmare, ei preconizeaza confiscarea averilor îmbogatitilor tranzitiei, renationalizarea fabricilor, uzinelor, pamîntului, bancilor etc., adica - în general - reiterarea masurilor prin care comunismul a fost introdus în România în anii 40-50.

Motivele pentru care în România exista si la ora actuala multi adversari ai economiei capitaliste sau de piata sunt diverse, de la efectele remanente ale propagandei comuniste, care i-a obisnuit pe oameni sa creada ca valorile colectivismului si egalitarismului sunt superioare celor ale individualismului burghez, la faptul ca unii indivizi pierd realmente anumite avantaje prin instaurarea unor noi rînduieli economice si sociale.

Însa, în pofida audientei neasteptate de care se bucura, în continuare, în societatea româneasca, discursul neocomunistilor are doua defecte majore.

În primul rînd, el falsifica faptele. Departe de fi fost o societate a belsugului, asa cum au promis fondatorii marxism-leninismului si cum sustinea propaganda oficiala, comunismul a fost un sistem social-economic al penuriei generalizate . Astfel, în România anilor 80, în plina epoca de aur, principalele produse alimetare (carnea, uleiul, zaharul, untul) si benzina erau cartelizate, iar a taia si mînca propriul vitel era o infractiune, deorece autoritatile au decis ca acesta trebuie dat gratis la fondul de stat. Era, de asemenea, ilegal ca taranii sa vînda la alte preturi decît cele de mercurial cartofii, ceapa, fasolea si celelalte produse agricole pe care le produceau pe micile loturi individuale, ori ca orasenii sa mearga si sa cumpere direct din sate asemenea produse. Militia facea dese razii prin piete si pe sosele si confisca produsele agricole pe care le gasea. Toate aceste fapte au alimentat, fara îndoiala, atmosfera de nemultumire surda care,pîna la urma, a scos multimile în strada la Timisoara, Bucuresti si în alte orase în de-

(1)- Unii autori (Moore B. J., Injustice: The Social Bases of Obedience and Revolt, M.E. Sharpe, White Plains, 1978, p. 445-446) numesc  elite de prada aceste categorii de indivizi care fac putine servicii populatiei subordonate si extrag pentru propriile scopuri un surplus destul de mare pentru a crea saracie pe o scara masiva si care nu ar exista daca populatia de sub ea ar fi lasata în voia soartei. (apud. Mungiu-Pippidi A., Athabe G., Secera si buldozerul. Scornicesti si Nucsoara. Mecanisme de aservire a taranului român, Polirom, Iasi, 2002, p.108-109).

(2)Din acest motiv, eminentul economist maghiar J. Kornay a numit economia socialista economie de penurie (The Socialist System: A Political Economy of Comunism, Princeton, N J: Princeton University Press,1992)

cembrie 1989 si este de mirare ca ele au fost uitate atît de repede tocmai de cei care se pretind a fi justitiari.

În al doilea rînd, criticii superficiali ai actualei situatii economico-sociale din România denatureaza explicarea cauzelor agravarii saraciei. Ei cantoneza discutia exclusiv în sfera repartitiei, reducînd întreaga problematica socio-economica a bunastarii materiale si spirituale a fiintei umane la distribuirea bunurilor existente. Fara sa tina seama în nici un mod de lectia oferita de istoria recenta a României si a altor tari cu repartitie autoritara, acesti critici persista în prejudecata ca o parte a societatii (majoritatea) este saraca pentru ca alta parte (minoritatea) este bogata.Trebuie, deci, ca minoritatea hoata sa fie deposedata de avutul sau (exproprierea expropriatorilor- Marx), care sa fie dat celorlalti. Ca si cum bogatia s-ar produce si s-ar acumula de la sine , singurul lucru care trebuie facut fiind sa o împarti echitabil. Iar împartind echitabil averea, ai împarti echitabil si priceperea de a o face, si responsabilitatea, initiativa, cultura, cunostiintele, sanatatea etc., desfintînd, în plus, si somajul!.