Economia teritorială și politici regionale

Introducere

Economia teritoriului – economie spatiala

Departe de a constitui un demeniu periferic, economia spatiala reprezinta în prezent un vast „santier în lucru” în care exista zone finisate, dar si noi „fronturi de lucru” – adevarate provocari la adresa bazelor teoretice ale stiintei economice.

Notiunea de spatiu are o prezenta implicita în stiinta economica deoarece termenul de "economie", are radacina oikos = casa, care în conceptia arhitectilor reprezinta notiunea de spatiu construit . Etimologic, economia poate însemna legea (stiinta) gestionarii spatiior construite, respectiv a cetatii. Din aceasta perspectiva spatiul economic va fi acel spatiu înzestrat cu sens economic, i. e. spatiu cu destinatie economica, sau pur si simplu spatiu în care se desfasoara activitate economica. Prin urmare, ideea de spatiu economic este la fel de veche ca aceea de economie. Este firesc sa fie asa din moment ce spatiile sociale apar odata cu primele comunitati umane.

Spatialitatea domeniului economic se manifesta prin abordare sistemica. Dupa cum se stie conceptul de sistem desemneaza o multime de elemente aflate în interactiune. Ansamblul raporturilor (relatiilor) dintre elementele sistemului formeaza structura acestuia. Exista o multitudine de relatii în cadrul sistemelor economice, cea mai cunoscuta si mai importanta fiind relatia de schimb.

Pentru ca un sistem economic sa aiba valente spatiale este necesar ca la multimea relatiilor dintre elementele sale (structurii) sa fie adaugata o structura topologica, cel mai adesea introdusa printr-o relatie metrica (definita printr-o functie numerica nenegativa având proprietatile de reflexivitate, simetrie si inegalitate triunghiulara). Definind structura topologica pe anunite elemente ale multimii obiectelor de studiu („situri”), adaugând un versor de caracteristici esentiale pentru fiecare dintre aceste situri, se genereaza spatiul pregeografic al lui Beguin-Thisse. Scopul introducerii acestor structuri topologice este identificare modalitatilor de alocare spatiala a resurselor. Multimea obiectelor de studiu este compusa din agenti economici, bunuri si situri, toate aceste elemente fiind convenabil structurate. Aceasta structurare trebuie sa permita scrierea unui ansamblu de relatii care le atribuie agentilor economici bunuri si situri: Agentii economici si bunurile sunt astfel perfect localizatî, iar dualul acestui ansamblu genereaza un sistem de preturi si de venituri, la rândul sau spatializat. Astfel vor fi intruduse anumite notiuni specifice economiei spatiale: coordonate si distante, suprafete si densitati etc.

Trebuie mentionat faptul ca se face o distinctie clara între notiunile de distanta si lungime. Pentru a întelege acest aspect vom considera o relatie esentiala a sistemelor economice – relatia de schimb. Aceasta relatie defineste un sistem economic fundamental – piata.

În cazul pietelor, distantele pot fi analizate din mai multe puncte de vedere: ca distante goegrafice între partenerii schimburilor, ca distante între centre de piata, ori pur si simplu ca distante-diferentieri între produse, etc. Deosebit de interesanta si sugestiva pentru demersul nostru, ni se pare schema de clasificare a tipurilor de distanta propusa de cercetatorul francez Jaque Levy .

Fiind date doua elemente a si b ale unui spatiu oarecare, putem avea urmatoare structurarea a relatiei distanta dintre ele:

Distanta (a,b)

Efectiva Non-efectiva

Relatia a/b

Izolare Influenta Interactiune Identitate Ubicuitate

R1 R2 R3 R4 R5

d(a,b) = ¥ a ® b a ¬® b d(a,b) = 0 d(a,b) = F

Conform autorului citat, prin combinarea acestor structuri de baza se obtin configuratii complexe. De exemplu, prin combinarea relatiilor R2 si R3 se obtin retelele spatiale.

Verificarea acestor tipuri de relatii, pe exemplul pietei, poate pune în evidenta aspecte interesante si poate proba valentele spatiale multiple ale pietei.

Astfel, relatia R1 presupune izolarea unor zone din punct de vedere economic si implicit, al participarii la anumite piete. Totodata, aceasta relatie poate însemna blocarea accesului unui producator, ori a unui cumparator la o piata a unui produs. Din punct de vedere al ofertantului, poate fi vorba de bariere de intrare în bransa, care pot face distanta potentialui ofertant fata de piata aproape infinita. În ceea ce priveste cumparatorul, poate fi vorba de imposibilitatea acestuia de a accede la un produs; de exemplu un om sarac la un juvaier. Utilizarea unor distante foarte mari, sau chiar infinite, este o modalitate utilizata uneori în modelarile din teoria grafurilor.