Extras din curs
să transfere altora propria paradigmă cultural-identitară îşi măreşte puterea
necesară spre consolidarea securităţii proprii. Din această perspectivă, aquisul
comunitar este, în fapt, un aquis identitar.
În cadrul recensămintelor din runda 1996-2004, numai 11 ţări din totalul
celor care au inclus întrebări despre etnicitate au permis opţiunea selectării
mai multor identităţi etnice. Formatul răspunsurilor la întrebările despre
etnicitate din recensăminte variază de la categorii mixte sau combinate la
suprapunerea parţială a termenilor de etnic, naţional, limbă şi a altor
categorii de răspuns. România se încadrează în această ultimă categorie:
apropierea conceptuală dintre termeni în chestionarul românesc este ilustrată
de folosirea aceloraşi categorii de răspunsuri la întrebări referitoare la limbă
şi naţionalitate. Practic, identitatea etnică în România este limitată la două
opţiuni : de naţionalitate şi de cetăţenie.
Unitate sau diversitate în Uniunea Europeană? Firesc, primul răspuns care ne
vine în minte este „Unitate prin diversitate!”. Teoretic.
Practic, în noul context al Uniunii Europene revine în prim-planul discuţiei
propria identitate. Cine vom fi? Istoria ne dă lecţii – şi nu puţine – despre situaţii în
care contactele „supra-naţionale” au dus la schimbări şi dizolvări etnice. Ce ne face să
credem că acum va fi altfel?
În 1992, la recensământul din România au fost înregistrate 25 de etnii. În
2002, regăsim numai 20.
Sectiunea I. Memorii etnice şi fluxuri politice în formarea
identităţilor geopolitice europene – Kulturnations şi Staatnations.
Despre etnicitate, rasă şi naţionalitate s-a scris şi continuă să se scrie foarte
mult, plecând de la speech-urile psihosociologice cu impact individual şi de grup şi
până la cele macrosociale şi în care termeni precum globalizarea şi mondializarea
înlocuiesc discursurile aşezate şi cuminţi despre naţii şi etnii – în buna tradiţie
monografică a Şcolii Bucureştene Interbelice. Deşi măsura suprapunerii celor trei
concepte este, aparent, un fenomen general şi bine-cunoscut (Fenton, 2003),
problematica terminologiei folosite şi a diferitelor modalităţi de abordare a
enumerărilor etnice în recensămintele din întreaga lume este foarte puţin explorată,
fapt care, în opinia nostră, ridică serioase semne de întrebare cu privire la cât de
relevante sunt comparaţiile internaţionale fundamentate pe datele recensămintelor
Memorii etnice şi fluxuri politice în formarea identităţilor geopolitice europene. Aspecte
metodologice cu privire la etnicitate, rasă, naţionalitate în comparaţiile internaţionale ale
recensămintelor naţionale
Lect.univ. Dana Jitcov
Page 2 of 44
naţionale? Enumerările etnice oficiale trebuie tratate ca măsurători ştiinţifice a unor
fapte obiective sau ca forme de identitate etnică social-dezirabilă?
Deşi larg răspândită, enumerarea etnică nu este un dat universal pentru
recensămintele naţionale care includ modele diferite de întrebări referitoare la
etnicitate. Jumătate dintre acestea folosesc termenul de etnicitate; restul de
recensăminte au înlocuit termenul cu naţionalitate, status indigen, rasă. Fiecare dintre
aceşti termeni tinde să fie asociat cu un format – tip de răspuns: întrebările despre
statusul indigen tind să moştenească modelul Close-ended approach (checkboxes şi
code lists); cel mai probabil, întrebările despre naţionalitate permit răspunsuri Openended
(respondentul completează spaţiile goale). În recensămintele naţionale întâlnim,
de asemenea, posibilitatea ca respondentul să se identifice cu mai mult de un grup de
apartenenţă (multiple – group reporting).
Pentru facilitarea înţelesului demersului nostru teoretic şi practic – aplicativ,
ne simţim obligaţi să facem câteva precizări pe care le grupăm în categoria link-urilor
conceptuale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Identitati Geopolitice Europene.pdf