Extras din curs
Politica socială de dupa 1989, deşi a primit o atenţie constantă, constituind unul dintre punctele tari ale procesului confuz al tranziţiei, reprezintă, datorită unor importante dezechilibre, unul dintre factorii care explică explozia sărăciei.
Punctele tari ale politicii sociale pot fi sintetizate astfel:
1. Dezvoltarea structurilor legale şi instituţionale modern-europene. Procesul de reformă a sistemului este practic încheiat: sistemul de asistenţă a şomerilor, sistemul de pensii, sistemul de beneficii sociale, sistemul de asistenţă socială. Urmează o fază de consolidare a lor şi, în cazul serviciilor de asistenţă socială, de creare a unui sistem instituţional coerent.
2. Rezistenţa faţă de procesele dezagregative şi o anumită voinţă de a rezolva mai ales problemele presante. In ciuda dificultăţilor, principalele sisteme de protecţie socială au funcţionat cu o anumită coerenţă şi de regulă peste un minim acceptabil.
3. Declanşarea unui proces ferm de descentralizare şi de constituire a capacităţilor locale de a prelua o mare parte a problemelor de protecţie socială.
În raport însă cu provocările dramatice ale tranziţiei, se poate considera că România s-a caracterizat printr-un deficit de politica sociala.Pe de o parte, resursele alocate programelor sociale au fost reduse, nu numai în raport cu nevoile accentuate ale tranziţiei, dar şi cu posibilităţile efective. Din acest punct de vedere, reacţia României a fost singulară în raport cu cea a celorlalte state europene în tranziţie care au optat pentru o protectie sociala extraordinara, accentuata. O asemenea opţiune de politică socială a reprezentat o sursă a costurilor sociale şi umane excesive ale tranziţiei. Pe de altă parte, politica socială s-a caracterizat prin dezechilibre şi zone rămase neacoperite sau slab acoperite, fapt care a afectat negativ eficienţa utilizării resurselor modeste alocate.
În consecinţă, un program anti-sărăcie nu poate reprezenta doar adăugiri la politica antisărăcie existentă, ci va trebui inevitabil să aibă în vedere şi unele schimbări de structură în orientarea politicilor sociale. Unele dintre aceste schimbări au început să fie operate în ultimul an, ca de exemplu adoptarea legilor venitului minim garantat, a sistemului naţional de asistenţă socială, a prevenirii şi combaterii marginalizării sociale. Ele vor trebui implementate şi susţinute cu energie.
Politica socială din ultimii ani, prezintă puncte vulnerabile, care necesită intervenţie:
1. Efortul financiar insuficient pentru sustinerea politicii sociale în raport cu standardele Uniunii Europene, dar şi cu practica celorlalte ţări europene în tranziţie. În momentul de faţă, România se află departe de nivelul angajării sociale al ţărilor din Europa Occidentală, precum şi al celorlalte ţări europene în tranziţie care nu se află în criză.
2. Pe fondul unui deficit cronic de finantare al tuturor formelor de suport social, a fost caracteristica o evolutie inegala a finantarii acestora. Creşterea modestă a cheltuielilor sociale publice ca procent din PIB, de după 1989, a fost absorbită în mod special de serviciile sociale fundamentale: învăţământ şi sănătate, şi ele masiv subfinanţate în regimul socialist.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politici Publice.docx