Uniunea Europeană

EUROPEANA

-dupa primul razboi mondial apare opozitia intre 2 conceptii despre constructia Europei : o simpla cooperare care sa menajeze suveranitatile statale existente ; o depasire a suveranitatilor printr-un proces de unificare.

-a doua conceptie, in mod deschis federalista, e sustinuta mai ales de autori care, pt a nu fi in mod necesar izolati, nu sunt decit simple persoane private : contele Coudenhove-Kalergi (in 1926 el reuneste la Viena congresul constitutiv al Uniunii paneuropene), danezul Heerfordt

-la nivel interguvernamental, in sinul clasei politice europene, singura conceptie exprimata este cea a unei prudente cooperari intre state.

-Europa pe care o intrevede Edouard Herriot este o intelegere europeana in cadrul Societatii Natiunilor, o organizatie regionala care imita Uniunea panamericana, cu propriile sale conferinte perioadice si cu propriul sau secretariat permanent.

-ideea unui „federalism” european ridica f. Multe obiectii in mediile guvernamentale.

-1942, Churchill ii adreseaza lui Anthony Eden un memorandum asupra „Statelor Unite ale Europei”.

CONSTRUCTIA EUROPEANA DUPA 1945 (Miscarea Europeana, Federalismul European, Planul Marshall, Congresul de la Haga)

-in perioada imediat urmatoare razboiului, impulsul pt. construirea Europei Occidentale este dat din exterior, de catre Statele Unite. Ridicarea Europei aparre ca o necesitate ; ea provoaca , intr-un mod pragmatic, crearea unor organizatii europene de cooperare in domeniile economic, militar, politic

-5 iunie 1947, intr-un discurs la Hravard, secretarul de stat american, generalul Marshall, propune statelor europene sa prelungeasca si sa sporeasca ajutorul economic american , care, de la sfirsitul conflictului imbracase diverse forme. Dar Statele Unite pun o conditie pt. aceasta oferta : statele europene vor trebui sa participe la o institutie insarcinata cu gestiunea colectiva a ajutorului si cu elaborarea unui program de reconstructie europeana.

-o „Conferinta de Cooperare Economica Europeana” –Paris, 12 iulie 1947 – intocmirea bilantului nevoilor economice comune. 16 aprilie 1948 e semnata conventia instituind Organizatia Europeana de Cooperare Economica. 16 state sunt parti ale conventiei : Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elvetia si Turcia, precum si zonele occidentale de ocupatie in Germania si teritoriul Triestului.intre timp, Uniunea Sovietica a convins „noile democratii” ale Europei centrale si rasaritene sa nu accepte oferta americana – in special Cehoslovacia, care se raliase propunerii lui Marshall. Ulterior 2 state vor fi admise in OECE : RFG in 1955 si Spania in 1959.

-OECE va asigura intr-un mod eficace solidaritatea statelor europene in efortul lor de redresare si le va face sa abandoneze treptat conditia de asistat de catre Statele Unite.

-in 14 decembrie 1960 Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica va inlocui OECE ; intrarea SUA in noua organizatie va consacra constituirea unei comunitati a statelor industrializate.

-4 martie 1947, ministrii de afaceri externe francez si britanic, Georges Bidault si Ernest Bevin, la Dunkerque – tratat de alianta si asistenta mutuala.

-februarie 1948, Marea Britanie si Franta invita cele 3 state ale Beneluxului sa participe la un sistem de garantie mutuala institutit la Dunkerque. 17 martie 1948, la Bruxelles, se semneaza tratatul Uniunii Occidentale, ce comporta un angajament de asistenta automata contra oricarei agresiuni ; ac tratat organizeaza o retea de relatii nu doar militare, ci si politice, economice si culturale ; membrii – Franta, MB, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Italia, ulterior Spania, Portugalia si Grecia.

-pe plan politic, un consiliu consultativ, compus din ministrii afacerilor externe, are sediul, alternativ, in capitalele statelor membre ; in intervalul dintre sesiuni este dublat de o comisie peermanenta, la Londra.

-sunt constitutite forte militare comune, un ansamblu de divizii gata sa fie plasate sub un comandament comun.

-dupa lovitura de stat de la Praga din februarie 1948 si blocada Berlinului din iunie1948, SUA se decid sa fortifice sistemul de securitate european. 4 aprilie 1949, la Washington, se semneaza Tratatul Atlanticului de Nord de catre cele 5 state ale tratatului de la Bruxelles, plus Canada, Danemarca, SUA, Islanda, Italia, Norvegia si Portugalia. Uniunea Occidentala devine practic lipsita de substanta, organele sale militare fiind absorbite de comitetele atlantice permanente : va supravietui totusi, cu sistemul sau de securitate automata, pina la reinnoirea sa profunda din oct. 1954.

-1946-1947 organizatiile private de sustinatori ai Europei Unite se multiplica : Miscarea Socialista pt. Statele Unite ale Europei, Miscarea pt. Europa Unita, fondata de Churchill si partidul Tory ; miscari care grupeaza „maximalistii” Europei Unite : Uniunea Europeana a Federalistilor si Uniunea Paneuropeana a lui Kalergi.

-decembrie 1947, cele mai influente miscari europene constituie, sub presedintia ministrului britanic Duncan Sandys, un Comitet International de Coordonare pentru Europa Unita.” Acest Comitet convoaca, din 7 pe 10 mai 1948, la Haga, un mare Congres al Europei, care aduna 800 de personalitati din 19 tari. In rezolutia sa politica finala, Congresul cere constituirea unei „Adunari parlamentare europene” aleasa de parlamentele nationale ; aceasta propunere este transmisa in august 948 de catre guvernul francez, statelor membre ale Uniunii Occidentale.

-se ajunge la un compromis intre pozitia britanica (organizatie strict dependenta de guverne) si cea frnaco-belgiana (institutie cu competenta extinsa), care confirma tratatul ce statueaza Consiliul Europei, semnat la 5 mai 1949 la Londra : o adunare internationala cu caracter parlamentar, insa pur consultativa si tutelata de un comitet interguvernametal de tip clasic. Consiliului Europei ii este recunoscut un domeniu de interventie larg, mijloacele sale de actiune efectiva fiind foarte limitate.

-16 apilie 1948 – Organizatia europeana de cooperare economica (OECE), pt. a gestiona fondurile Planului Marshall ; 1960 – devine OCED Organizatia pt. cooperare ec. si dezvoltare.