Construcția motoarelor

1. DEFINIRE. CLASIFICARE

Motorul cu ardere internă cu piston este un motor termic la care produsele arderii intră în compoziţia fluidului motor, iar transformarea acestuia în lucru mecanic se realizează prin intermediul unui piston, a cărui mişcare alternativă în interiorul unui cilindru este transformată în mişcare de rotaţie de către mecanismul bielă-manivelă.

Primul motor cu ardere internă cu piston a fost realizat de către E. Lenoir şi a fost perfecţionat pe parcursul timpului pentru a se obţine randamente şi puteri superioare.

1.1 Clasificare:

Marea diversitate a motoarelor cu ardere internă cu piston a impus folosirea mai multor criterii de clasificare a acestora dintre care cele mai importante sunt:

1. După procedeul de aprindere a combustibilului (cel mai important procedeu care împarte motoarele în clase cu mari deosebiri funcţionale) :

a – motoare cu aprindere prin scânteie (m.a.s) – motoare la care aprinderea se face de la o scâteie electrică produsă de o bujie;

b – motoare cu aprindere prin compresie (m.a.c) - motoare la care aprinderea se produce datorită temperaturii rezultate prin comprimarea fluidului proaspăt;

c – motoare convertibile, care prin unele modificări pot fi transformate din m.a.c. în m.a.s;

d – motoare cu aprindere prin suprafaţă caldă - motoare la care aprinderea are loc atât datorită comprimării încărcăturii proaspete, cât şi de la o suprafaţă locală caldă.

2. După numărul de timpi în care se realizează ciclul motor:

a – motoare în doi timpi sau cu ciclul la o rotaţie a arborelui cotit - motoare la care ciclul motor se realizează la două curse ale pistonului;

b – motoare în patru timpi sau cu ciclul la două rotaţii ale arborelui cotit - motoare la care ciclul motor se realizează la patru curse ale pistonului;

3. După starea de agregare a combustibililor folosiţi:

a – motoare cu combustibili gazoşi;

b – motoare cu combustibili lichizi;

c – motoare cu combustibili gazoşi şi lichizi.

4. După numărul de combustibili utilizaţi:

a– motoare monocarburant – utilizează un singur tip de combustibil;

b– motoare policarburant - utilizează mai multe tipuri de combustibil.

5. După natura agentului de răcire:

a – motoare răcite cu lichid - motoare la care părţile fixe ale mecanismului motor sunt răcite cu lichid (apă sau antigel);

b – motoare răcite cu aer - motoare la care părţile fixe ale mecanismului motor sunt răcite cu aer.

6. După procedeul de admisie:

a – motoare cu admisie normală – la care fluidul proaspăt este trimis spre cilindri la presiune atmosferică;

b – motoare cu admisie forţată (supraalimentate) – la care fluidul proaspăt este comprimat înainte de intrarea în cilindri.

7. După procedeul de formare a amestecului carburant:

a – motoare cu carburator – la care amestecul aer-combustibil se realizează în afara cilindrului, într-un carburator;

b – motoare cu injecţie de combustibil – la care combustibilul este injectat (la m.a.s. benzina este injectată în galeria de admisie sau în cilindri iar la m.a.c. combustibilul lichid este injectat în cilindri, după comprimarea aerului);

c – motoare cu amestecător – la motoarele cu combustibili gazoşi, amestecul aer-gaz efectuându-se într-un amestecător în exteriorul cilindrului.

8. După locul de formare a amestecului carburant:

a – motoare cu formarea amestecului în exteriorul cilindrului;

b - motoare cu formarea amestecului în cilindru.

9. După numărul compartimentelor camerei de ardere:

a – motoare cu cameră de ardere unitară;

b – motoare cu cameră de ardere divizată.

10. După viteza medie a pistonului:

a – motoare lente – cu viteza pistonului wp = 4 6,5 m/s;

b – motoare semirapide – cu viteza pistonului wp = 6,5 10 m/s;

c – motoare rapide - cu viteza pistonului peste 10 m/s.

11. După numărul de cilindri:

a – motoare monocilindrice