Curs Teoretic de Zbor

1.GENERALITATI

*Meteorologia este stiinta ce se ocupa cu studierea fenomenelor naturale produse în atmosfera terestra.

Pentru aviatie, aceasta stiinta are o importanta deosebita deoarece zborul este strâns legat de evolutia fenomenelor meteorologice  zborul desfasurându-se în zona lor de activitate.

*Atmosfera Este învelisul gazos al planetei pe care acesta îl antreneaza în miscarea de rotatie. Gazul din care este compusa atmosfera se numeste aer. Acesta este un amestec de mai multe gaze in proportii constante si de cantitati variabile de vapori de apa. Doua gaze predomina în amestec: oxigenul si azotul. Analiza unui esantion de aer uscat (fara vapori de apa) arata ca 99% din volum este ocupat de cele doua gaze, în proportia urmatoare: 21% O2 si 78% N2. Restul de 1% sunt alte gaze  numite rare.

Înaltimea maxima a atmosferei este de 2500 Km, dar în mod practic se considera ca fiind extinsa pâna la 800 Km. De la aceasta înaltime în sus, moleculele sunt foarte rare, nemaiconstituind un mediu aerian.

In comparatie cu dimensiunea planetei, grosimea atmosferei este foarte mica; astfel, daca am considera diametrul globului =1m  grosimea atmosferei ar fi de 1/1000.(1mm)

Atmosfera terestra este împartita astfel:-troposfera = 0-15 Km.;

-stratosfera =15-50 Km.;

-mezosfera =50-80 Km.;

-termosfera =80-.....Km.

-ionosfera -exosfera Între aceste straturi exista altele, de interferenta, deoarece limitele dintre ele nu se face strict. Straturile de interferenta sunt: -tropopauza;

-stratopauza;

-mezopauza.

Pe noi, (aviatorii) ne intereseaza, practic, doar troposfera, deoarece în aceasta zona se petrec toate fenomenele meteorologice care ne intereseaza.

Troposfera se caracterizeaza prin;

-existenta miscarilor orizontale ale aerului (advective);

-miscarile verticale ale aerului (convective);

-înglobeaza aproape toata cantitatea de umezeala sub forma gazoasa, lichida si solida din întreaga atmosfera.

2. FACTORII ATMOSFERICI

a) Presiunea atmosferica  Reprezinta greutatea unei coloane de aer pe o suprafata stabilita. P=G/S.

Masurarea presiunii se face cu ajutorul unor aparate numite manometre:

-cu mercur; (Hg)

-aneroide (cu capsule);

Folosirea manometrului cu Hg. a condus la definirea ca unitate de masura mmHg. Aceasta unitate este azi abandonata în meteorologie folosindu-se mb (milibar). In sistemul SI se foloseste o alta unitate de masura  Pa (pascalul).

1 Pa= 1 N/m2 1 mb = 1 hPa.

Valoarea medie a presiunii atmosferice a fost stabilita la urmatoarele valori;

1013 mb = 1013 HPa = 760 mmHg.

Pentru transformari se folosesc urmatoarele relatii:

1 mb = 3/4 mmHg 1 mmHg = 4/3 mb

Pentru înregistrarea presiunilor atmosferice se foloseste un aparat numit Barograf.

Odata cu cresterea altitudinii presiunea scade. Teoria lui Laplace arata ca:

-la 5.500 m P. este de 50%, din valoarea presiunii la nivelul marii;

-la 10.000 m - este de 25%;

-la 20.000 m - este de 5%.

Aceasta scadere a presiunii cu altitudinea este vitala pentru piloti, astfel daca acestia nu-si iau masuri de securitate  la înaltimi mari pilotii sunt supusi unor reactii fiziologice periculoase.

Izobarele - sunt liniile care unesc punctele cu aceeasi presiune atmosferica.

Distributia presiunii atmosferice pe suprafata globului este indicata pe hartile meteorologice cu ajutorul izobarelor.

Ciclonul  se mai numeste centru de minima presiune si este o forma barica caracteristica prin descresterea presiunii catre centrul sistemului.

Izobara exterioara de referinta este, de obicei, 1010 mb.

Vântul are o miscare de la exterior spre centru si invers acelor de ceasornic (pentru emisfera noastra).

Anticiclonul  se mai numeste centru de maxima presiune si este o forma barica caracteristica prin cresterea presiunii spre centrul sistemului.

De obicei, izobara exterioara care delimiteaza sistemul este de 1020 mb.

În anticiclon vântul bate de la centru spre exterior în sensul acelor de ceasornic rotindu-se totodata în jurul sau.

b) Temperatura aerului

Tot ceeace se petrece în atmosfera sau la suprafata pamântului, toate schimbarile de caldura, se fac prin urmatoarele procedee: -radiatie;

-conductie;

-convectie;

-advectie.

Încalzirea prin radiatie  se face cu ajutorul razelor solare. Aceasta încalzire este însa foarte mica  dar nu neglijabila.

Încalzirea prin conductie  se face prin contact direct al aerului cu un corp cald.

Propagarea caldurii prin convectie  se face prin miscarea curentilor pe verticala.

Propagarea caldurii prin advectie  se face datorita miscarilor pe orizontala a aerului (vântul).

Aparatul ce masoara temperatura se numeste  termometru:

 cu mercur;

 cu alcool.

Unitatea de masura a temperaturii, folosita la noi în tara este 0C.

In troposfera exista o tendinta generala de scadere a temperaturii cu înaltimea. În aer uscat gradientul termic este de 1ºC, în aer umed gradientul termic este de 0,5ºC dar în aviatie se foloseste gradientul termic de 0,65ºC. Prin gradient termic se întelege scaderea temperaturii la 100m.