Mentenanța Tehnicii Militare

CAPITOLUL I

PRINCIPII GENERALE

1.1 Mentenanța. Aspectul de bază. Rolul mentenanței tehnicii militare

Mentenanţa este componenta logisticii care contribuie direct la menţinerea şi refacerea capacităţii de luptă a unităţilor, reprezentând totalitatea acţiunilor întreprinse pentru a menţine şi / sau restabili caracteristicile specifice tehnicii militare ( potrivit destinaţiei ) prin:

a) - luarea de măsuri pentru utilizarea eficientă şi menţinerea în permanentă stare de funcţionare a tehnicii din înzestrarea unităţilor militare;

b) - organizarea şi executarea activităţilor pentru repunerea în stare de funcţionare a tehnicii deteriorate.

Răspunderea pentru asigurarea mentenanţei la tehnica din înzestrarea unităţilor, revine comandantului (şefului) unităţii şi şefului structurii logistice.

În timp de pace şi pe timpul ducerii acţiunilor militare, tehnica din înzestrare poate fi scoasă din starea de operativitate ca urmare a:

a) - deficienţelor de fabricaţie (reparaţie);

b) - întrebuinţării necorespunzătoare;

c) - necompletării la timp cu carburanţi-lubrifianţi, lichide speciale şi muniţii;

d) - uzurii normale sau datorate unei utilizări intensive în condiţii severe de funcţionare (temperatură, umiditate, praf, teren accidentat etc.);

e) - loviturilor executate de adversar, cu diferite categorii de tehnică şi armament.

Mentenanţa are rolul de a contracara diminuarea posibilităţilor de acţiune a unităţilor militare, ca urmare a defecţiunilor tehnice provocate de cauzele enumerate mai sus.

Activitatea de mentenanţă se organizează pe baza:

a) - ordinului pentru logistică al eşalonului superior;

b) - fondurilor planificate şi asigurate prin buget cu această destinaţie şi stocului de piese de schimb asigurate;

c) - deciziei comandantului pentru îndeplinirea misiunii;

d) - regulamentelor, instrucţiunilor, precizărilor comandantului şi eşaloanelor superioare;

e) - altor dispoziţii legale ce reglementează această activitate.

În funcţie de starea tehnicii militare, momentul efectuării lucrărilor şi costurile aferente acestora, mentenanţa poate fi preventivă, corectivă şi complexă.

Mentenanţa preventivă cuprinde verificările, întreţinerile tehnice şi reparaţiile, planificate la intervale de timp (km rulaţi, mile parcurse, ore de funcţionare, ore zbor, lovituri trase etc.) care, riguros determinate şi executate, conduc la disponibilitate operaţională mai mare, dar şi costuri relativ ridicate, lucrările efectuate nefiind întotdeauna în concordanţă cu nevoile reale.

Mentenanţa corectivă cuprinde reparaţii de mică, medie sau mare amploare, cu caracter accidental, ce au ca scop repunerea în stare de funcţionare a tehnicii militare deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la acţiunile de luptă. Este mai ineficientă operaţional şi presupune costuri ridicate.

Mentenanţa complexă îmbină operaţiile de mentenanţă preventivă cu cele ale mentenanţei corective. Verificarea parametrilor echipamentelor, agregatelor şi sistemelor principale, cu aparatură de diagnoză tehnică, întreţinerile zilnice şi observaţiile făcute de operatori, determină “punctul critic” la care trebuie intervenit cu lucrări de mentenanţă corectivă (înlocuirea sau repararea unor componente, înainte de defectarea acestora).

1.2 Activitatea de mentenanță. Factorii de bază

Activităţile de mentenanţă se organizează şi execută la tehnica şi materialele din înzestrare, având în vedere particularităţile constructive, de funcţionare, reparare ale acestora.

Mentenanţa tehnicii militare include următoarele activităţi: controlul, testarea, întreţinerea, clasificarea operaţională, recuperarea şi evacuarea, repararea, reconstrucţia, reclamaţiile.

Controlul reprezintă totalitatea activităţilor efectuate în scopul stabilirii nevoilor de întreţinere pentru menţinerea tehnicii la nivelul operaţional. Se execută, de regulă, de către operatorul tehnicii militare (mecanic conductor, servant, echipaj, conducător auto, specialist etc), reprezentând principala sursă de informaţii pentru mentenanţa tehnicii.