Trecerea de la Logistică la Lanțul Logistic

Logistica reprezinta un domeniu evolutiv, care a cunoscut si cunoaste numeroase transformari determinate de caracteristicile mediului economic în care se insereaza. Prin urmare, asistam la trecerea logisticii de la o activitate operationala la una tactica si chiar strategica. În acest mod, s-a ajuns sa se extinda logistica în afara întreprinderii si sa se contureze conceptia de lant logistic (supply chain).

1. Problema întreruperilor fluxurilor fizice în logistica

Întreruperea fluxului fizic reprezinta un stadiu în care marfa îsi schimba locul. Adesea, aceasta întrerupere este însotita de un transfer de responsabilitate, care se produce uneori chiar în momentul în care se realizeaza. În general, aceasta întrerupere de fluxuri intervine în timpul operatiunilor de încarcare-descarcare si de schimbare a mijlocului de transport.

Momentul întreruperii fluxului este crucial în organizarea lantului logistic si în performanta sa globala, pentru urmatoarele motive:

- este un moment favorabil pentru a constata calitatea, cantitatea si valoarea reala a marfurilor vândute, schimbate sau transbordate, pentru autoritati (în special vamale), ca si pentru vânzatori, clienti si prestatori logistici;

- este o actiune care presupune consum de resurse (manopera, sisteme de informatii, mijloace de manipulare etc.);

- este un stadiu în care marfa se imobilizeaza si devine disponibila pentru un nou transport (în transportul multimodal), pentru transformare sau pentru comercializare;

- este un nivel în circulatia produsului în care marfa poate fi deteriorata sau chiar furata, deoarece ea este transbordata sau îsi poate schimba temperatura (mai ales în lantul de frig), iar durata sa poate antrena pierderi de marfa.

Astfel, decizia de a construi un sistem logistic va tine astfel cont de numarul întreruperilor fluxurilor si de vulnerabilitatea lor. Adoptarea deciziei tinde sa reduca cât mai mult posibil numarul, costul, durata si chiar gradul lor de tehnicitate.

În general, întreruperile se produc la intersectia dintre 2 activitati (de multe ori realizate de firme diferite). Pentru a evita întreruperile se pune problema sincronizarii activitatilor, ceea ce conduce la ideea de lant logistic.

2. Conceptualizarea lantului logistic

În literatura de specialitate deseori lantul logistic este reprezentat ca în figura de mai jos:

Fig. 1 Reprezentarea unui lant logistic

Un lant logistic este un sistem coordonat de organizatii, oameni, activitati, informatii si resurse implicate în miscarea unui produs într-o maniera fizica sau virtuala de la furnizor la client. Într-un sens general un lant logistic consta din doua sau mai multe organizatii separate din punct de vedere juridic, dar unite prin fluxuri materiale (fizice), financiare si de informatii. Aceste firme pot produce parti componente si produse, firme ce asigura logistica si chiar clientul final însusi. Într-un sens restrâns termenul de lant logistic este aplicabil si unor mari companii multinationale, cu activitati desfasurate în tari diferite, ceea ce pune problema coordonarii eficiente a fluxurilor fizice, financiare si de informatii. În acest din urma caz lantul logistic este intra-organizational, în timp ce lantul logistic care cuprinde firme diferite este inter-organizational.

Activitatile din lantul logistic (numite si lanturi de valoare sau procesele ciclului de viata) transforma materiile prime si componentele într-un produs care este livrat catre consumator sau utilizator. Prin urmare, un lant logistic leaga diversele lanturi de valoare din interiorul sau.