Economia Turismului

CAPITOLUL 1.

TURISMUL - DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Forme ale activităţii turistice

a) In mod curent, turismul se divide, după locul de proveniență al turiștilor, în două forme principale:

- turismul național (intern) - rezidenţii unei ţări care călătoresc în propria ţară;

- turismul internațional (extern) – vizitele cetățenilor străini într-o altă țară decât cea de rezidență și plecările cetățenilor autohtoni în scopuri turistice în afara granițelor țării;

- turismul internaţional receptor (turism activ, de primire) - vizitarea unei ţări date de către non-rezidenţi;

- turismul internaţional emitent (turism pasiv, de trimitere) - rezidenţii unei ţări date care vizitează alte ţări.

Aceste trei forme de bază se pot combina, rezultând alte trei forme derivate de turism:

- turism interior - incluzând turismul intern şi turismul receptor;

- turism naţional - incluzând turismul intern şi turismul emiţător;

- turism internaţional - incluzând turismul receptor (incoming) şi turismul emiţător (outgoing).

Activitatea turistică, datorită complexităţii şi multiplelor abordări pe care le suportă, se mai poate clasifica şi în funcţie de următoarele criterii:

b) după motivele călătoriei.

- turismul de agrement cuprinde: turismul cultural, pelerinaje, vizitarea frunuseților naturii etc.

- turismul de odihnă și recreere cuprinde: loisir-ul, vacanța, vizitele la rude și prieteni etc.;

- turismul de tratament și cură balneomedicală;

- turismul sportiv – practicarea unor activități sportive: sporturi nautice de vară (canotaj, schi nautic, yahting) și sporturi de iarnă (schi, patinaj) sau participarea la diferite manifestări sportive ocazionale.

c) în funcție de timpul disponibil pentru călătorii (gradul de mobilitatea al turistului) distingem:

- turismul de sejur;

- turism de sejur lung (rezidențial) – durata de ședere într-o locație (localitate, stațiune) depășește o lună de zile și este proprie turiștilor care au depășit vârsta pentru forța de muncă activă, celor care au venituri ridicate ceea ce le permit sa rămână perioade îndelungate într-o anumită locație sau, turismul de tineret, practicat în perioada vacanțelor de vară a cărei durată depășește o lună de zile;

- turismul de sejur de durată medie – perioada de ședere într-o locație este mai mică de 30 de zile, este propriu tuturor categoriilor de turiști (30 de zile reprezintă limita maximă a concediilor plătite) și are un caracer sezonier pronunțat;

- turism de sejur scurt – perioda de deplasare este una scurtă, maxim o săptămână, se includ cu preponderență formele turismului ocazional și turismul de week-end.

- turismul de circulaţie (itinerant) – în perioada concediilor, turiștii se deplasează succesiv în diferite localități de interes turistic.

- turismul de tranzit – etse des întâlnită în cazul turismului internațional și constă în traversarea cu sau fără oprire a unor țări sau zone pentru a ajunge la anumite destinații mai îndepărtate.

d) din punct de vedere al sezonalității distingem:

- turismul de iarnă, are carateristici diferite în funcție de motivul deplasării: turismul pentru zăpadă și turismul pentru soarele căutat în timpul iernii;

- turismul de vară – are loc în perioadele calde ale anului (de preferat legat de apă, soare, litoral, băi de nămol, cure heliomarine). Se caracterizează prin fluxuri masive, cu un pronunțat caractre de masă;

- turismul de ircumstanță (ocazional) – este organizat în timp și spațiu, cu fluxuri limitate ca durată, generate de anumite evenimente specifice (sezonul de vânătoare și pescuit sportiv) sau festivități tradiționale, naționale și internaționale cu caracter periodic sau ocazional (folclorice, culturale, sportive etc.).

e) în funcţie de caracteristicile sociale şi economice ale cererii:

- turismul particular – se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă dispun de o a doua reședină cum ar fi casele de vacanță la munte sau la mare. Folosesc, de regulă, mijloace de transport proprii;

- turismul social – este un turism de masă agreat de persoane cu posibilități financiare relativ limitate. Solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. În această categorie se încadrează și cei care solicită bilete prin sindicat;

- turismul pentru tineret – o formă particulară a turismului social, se adresează de regulă tinerilor. Această formă apelează la taberele de creație, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și submedii, fiind utilizate mijloace de transport ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;

- turism de afaceri și congrese (reuniuni) – reprezintă ansamblul activităților de călătorii organizate de diferite înteprinderi economice sau administrații pulice pentru personalul lor, cu ocazia deplasării în interes profesional, comercial, participări la diferite reuniuni, congrese, simpozioane, înytruniri, seminarii naționale și internaționale.

f) după modul de angajare al prestaţiilor turistice distingem:

- turismul organizat – prestațiile turisrice, serviciile la care apelează turițtii, destinația călătoriei și perioada în care vor fi prestate aceste servicii sunt programate în prealabil, pe bază de contracte sau alte aranjamente comerciale;

- turismul pe cont propriu (neorganizat) – nu are loc o angajare prealabilă a serviciilor, respectiv a destinației călătoriilor și a perioadei de realizare, cererea pentru serviciile turistice concretizându-se numai la locul de sejur, printr-un apel direct al turistului la unitățile prestatoare din arealul vizitat.

- turismul semiorganizat (mixt) – îmbină elementele celorlalte două forme prezentate anterior, o parte din servicii fiind angajate în prealabil, iar altele în momentul efectuării călătoriei.

g) după vârsta participanţilor:

- turismul pentru preşcolari;

- turismul pentru elevi;

- turismul pentru tineret (18-31 ani);

- turismul pentru adulţi (31-60 ani);

- turismul pentru vârsta a III-a.

h) în funcție de mijlocul de transport folosit de turist:

- drumeția – excursie pedestră cu scop recretiv. Aici se includ și vânătorea și pescuitul sportiv;

- turismul feroviar – trenul rămâne un mijloc de transport clasic pentru un procent important al persoanelor dornice de a călători.

- turismul rutier – îmbracă mai multe forme: cicloturismul, motociclismul și automobilistic;

- turismul naval – folosește ca mijloc de transport navele maritime și fluviale. Un loc aparte îl deține turismul nautic și sportiv, care constă în excursii și plimbări de agrement cu bărci cu motor, cu caiacuri, canoe, pe traseele oferite de porțiunile navigabile ale râurilor și de oglinzile de apă ale lacurilor naturale, deltelor și lacurilor de acumulare;

- turismul aerian – o formă de turism în plină ascensiune, folosește avioanele și helicopterele.

Aceste forme de turism nu trebuie privite în mod izolat, ele suprapunându-se prin anumite caracteristici comune.