Extras din curs
Turismul internaţional şi strategii de abordare a pieţei multinaţionale
Obiective:
- Însuşirea cunoştinţelor privind evoluţia industriei turismului din punct de vedere
al reperelor istorice, precum şi a relaţiei create în timp între turism şi strategiile de
dezvoltare.
- Definirea conceptului de strategie şi planificare, a obiectivelor strategice şi a
modalităţilor de acţiune.
- Identificarea importanţei şi rolului strategiei în perspectiva globalizării.
- Însuşirea cunoştinţelor privind competitivitatea în turism şi a modalităţilor de
creştere a competitivităţii.
Competenţe:
- capacitatea de a explica rolul şi importanţa strategiilor în turismul internaţional;
- utilizarea adecvată a conceptelor de strategie, obiective strategice, avantaj concurenţial;
- argumentarea rolului inovaţiilor în cadrul unor strategii din industria turismului.
Timp alocat studiului: 6 h
Etape ale dezvoltării turismului
Religia, sănătatea, comerţul, aventura, goana după avere şi politică – toate au
reprezentat motive pentru călătorii cu mult înainte de începerea erei noastre şi continuă să
fie şi în prezent scopuri principale ale deplasării oamenilor.
Formele precedente ale călătoriilor pentru recreere şi de plăcere merg până la
popoarele antice – greci, fenicieni, chinezi şi egipteni – ale căror clase privilegiate au
înţeles rolul călătoriilor în viaţa oamenilor. Astfel, Era Imperiului Roman de la anul 27
î.C. până în 395 d.C. a fost o eră relativ paşnică, în care comercianţii au prosperat ca
rezultat al extinderii schimbului şi comerţului în interiorul imperiului şi cu alte ţări.
Romanii aveau o monedă universală care era acceptată în tot imperiul, precum şi o reţea
de drumuri bine dezvoltată pentru perioada respectivă. În acelaşi timp, romanii înstăriţi
aveau suficient timp liber pentru practicarea activităţilor recreative (de plăcere) şi implicit
pentru călătorii.
Situaţia din Imperiul Roman este similară condiţiilor generale care se aplică şi în
prezent în creşterea călătoriilor, şi anume: stabilitatea politică şi climatul de pace,
prosperitatea economică, menţinerea cursului (monedei), sistemul eficient de transport şi
timpul liber. Toate aceste condiţii facilitează călătoriile.
De-a lungul perioadelor în care stabilitatea politică sau alte condiţii necesare au lipsit,
tendinţele călătoriilor s-au limitat la alte motive decât recreerea şi plăcerea. De exemplu,
Evul Mediu (care a durat din 400 d.C. până în 1400) a fost o perioadă în care călătoriile
au fost împiedicate de războaiele feudale, instabilitatea politică, lipsa extinderii
schimbului şi comerţului, transportul desfăşurat în condiţii lipsite de siguranţă şi timp
liber puţin. Călătoria era ca atare periculoasă şi dificilă. Evul Mediu a fost reprezentativ
pentru acea latură a călătoriei numită „travaiol”, având legătură cu munca propriu-zisă.
Abia după începutul Revoluţiei Industriale, la începutul sec. al XIX-lea (mai întâi în
Marea Britanie, apoi, 50 de ani mai târziu, în Statele Unite) călătoria a început să se
transforme încet-încet într-un fenomen accesibil maselor, dintr-un fenomen specific până
la acea dată claselor superioare.
Revoluţia Industrială a adus nu numai schimbări tehnologice, dar şi schimbări sociale
substanţiale, ceea ce a încurajat turismul de plăcere, ca efect al dezvoltării clasei de
mijloc în centrele urbane, unde fabricile şi locurile de muncă erau mai numeroase.
Condiţiile de muncă şi de viaţă în oraşele supraaglomerate au făcut ca numeroase
persoane să părăsească oraşul şi să călătorească în vacanţă pentru recreere şi odihnă.
Ca fenomen de masă modern, călătoria are o istorie destul de scurtă, strâns legată de
dezvoltarea sistemelor de transport în comun – căi ferate, nave cu aburi, autocare şi
avioane moderne. Formele diferite de unităţi de cazare s-au dezvoltat şi ele odată cu
sistemele de transport, începând cu hanurile şi continuând cu hotelurile, motelurile,
staţiunile de vară şi de iarnă şi altele.
Deşi schimbările tehnologice, prosperitatea economică şi alte condiţii joacă un rol
indispensabil în industria călătoriilor, schimbările sociale sunt în prezent cei mai
importanţi factori care influenţează comportamentul de călătorie al oamenilor.
În societăţile avansate din punct de vedere economic, călătoria pentru turism şi în alte
scopuri este de cele mai multe ori percepută ca un „titlu al unei vieţi de calitate” şi este
posibilă datorită unui număr de factori, cum ar fi: creşterea productivităţii muncii, a
perioadei alocate vacanţelor anuale şi a reducerii orelor lucrătoare pe săptămână (lucru
posibil datorită organizării muncii şi protecţiei sociale).
Atingerea unui nivel înalt de educaţie şi cultură şi comunicaţiile moderne au stimulat,
de asemenea, creşterea consumului turistic de către membrii societăţii. Într-adevăr,
corelaţia dintre nivelul educaţiei şi dorinţa de a călători este foarte mare. Totodată, în
timp ce s-au redus ziua şi săptămâna de muncă în favoarea activităţilor din timpul liber,
schimbările în structura familiei moderne şi creşterea numărului gospodăriilor în care
ambii membri sunt angajaţi, au creat programe în contra-timp, ceea ce afectează în
general comportamentul de călătorie.
Călătoria pentru afaceri, pe de altă parte, diferă de cea pentru plăcere şi este
reglementată de factorii economici, mai nou, manifestându-se şi tendinţa de globalizare a
economiilor care provoacă la rândul său modificări în industria turismului.
Astăzi, companiile mari tind să se transforme în companii transnaţionale sau
multinaţionale, solicitând călătorii în scop de afaceri aproape peste tot în lume. Deşi
descoperirile din telecomunicaţii compensează parţial nevoia pentru călătoriile de afaceri,
multe tranzacţii comerciale încă necesită deplasarea la partener şi întâlnirile faţă în faţă.
De asemenea, descoperirile din telecomunicaţii asistate de sateliţi aduc noi oportunităţi
pentru unele sectoare ale industriei călătoriei.
Strategia: necesitate, elemente definitorii
Caracteristicile pieţei turismului internaţional generează probleme deosebite în
managementul afacerilor din acest domeniu de activitate. Una dintre problemele specifice
este şi cea legată de fluctuaţia cererii şi implicit a activităţilor. Practic, a defini o strategie
de afaceri în turism este echivalent cu a determina modul în care evoluează piaţa în
funcţie de fluctuaţiile cererii de produse turistice.
Ca în orice acţiune, şi în desfăşurarea activităţilor specifice turismului internaţional
este necesar să se realizeze o strategie care să corespundă scopurilor organizaţiei pe
termen lung.
Experienţa internaţională demonstrează că există suficiente modele sau opţiuni pe
care managerii firmelor din turism le aplică cu multă responsabilitate.
Altfel spus, dezvoltarea unei afaceri în turism trebuie să se bazeze pe o strategie
coerentă de utilizare a tuturor resurselor implicate, având în vedere particularităţile
turismului internaţional. Pentru a evidenţia necesitatea definirii unei strategii este
prezentat în cele ce urmează un set de întrebări care vin în sprijinul clarificării problemei:
„De ce o strategie în turismul internaţional?”:
Preview document
Conținut arhivă zip
- Modul_1 turi international.pdf
- Modul_2 tur international.pdf
- Modul_3 tur international.pdf
- Modul_4 tur international.pdf
- Modul_5 tur international.pdf