Turul orașului Chișinău

Istoria orasului Chisinau

Municipiul Chisinau, centru politic, administrativ, economic, stiintific si cultural, e situat pe sapte coline, asemeni orasului Roma. Din punct de vedere adminstrativ este divizat in 5 sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Riscani si Ciocana.

Chisinaul, de la prima sa atestare cronologica (17 iulie 1436) in calitate de localitate, asezata pe malurile riului Bic, a avut un caracter etnic rominesc. Pe locul aflarii centrului istoric al orasului cindva erau terenuri agricole si pasuni. In documentele istorice se atesta trecerea pe aici a mai mulor drumuri, printre care: Drumul Caprienei, Sleahul Renilor, Sleahul Tighinei, Drumul Hincestilor s.a. In secolele XV- XVIII, aceste paminturi au avut mai multi proprietari: Vlaicu, pircalab de Hotin si Orhei, Dragus, Chirita Dumitrache s.a. Aici au avut mosii si manastirile Moldovita, Galata, Sf. Vineri.

Catre mjlocul sec. al XVIII-lea, desi a crescut cu mult in comparatie cu localitatile din imprejurimi, Chisinaul continua sa aiba in mare parte infatisarea unei localitati rurale mari de proportii.

Conform catagrafiei populatiei Moldovei din 1774, in Chisinau erau 162 de contribuabili. Dintre acestia, in afara de populatia bastinasa romineasca, locuiau greci, armeni, evrei, aromini, s.a.

Apoi pe la 1788, cind armata rusa reintrase in Tara Moldovei, Chisinaul este din nou reincendiat de turci. Un martor ocular al evenimentelor, Von Raan, scrie la 22 decembrie a anului in curs ca :” Chisinaul inainte de devastarea lui a fost un oras de mijloc, dar cind l-au parasit turcii in retragere, l-au incendiat dupa obiceiul lor. In locul celor mai bune case aici au ramas doar sobe si cosuri, pravaliile negustorilor zac sub cenusa, tot asa cum si vre-o 6-7 biserici”.

In pofida tuturor greutatilor, orasul se refacea din nou, devenind catre sfirsitul sec. al XVIII-lea un centru comercial tot mai important. Se diversifica spectrul specializarilor mestesugaresti. Aici se intilnesc ateliere de cizmarie, fierarie, timplarie, cusatorie. Apar mici fabrici de vin, abatoare, mori de apa, ateliere de prelucrare a pieilor.

Insa Chisinaul mai avea aspectul unui sat mare. Astfel el apare descris in memoriile unor calatori, precum si in planurilor topografice de la sf. secolului al XVIII-lea. Si doar zona centrala a orasului avea caracteristici urbane - cladiri, strazi... Primele case si strazi construite dupa un anumit plan au inceput sa apara dupa 1818. Erau cunoscute casele unor mari mosieri, ca Bortolomeu, Haralambie, Mincu s.a. pe strazile centrale locuiau in special negustorii. Proprietarii instariti locuiaiu in cladiri de zid in doua niveluri, iar oamenii saraci aveau case taranesti, mici.

Chisinaul si-a schimbat cu mult aspectul general in anii `50 - `70 ai sec. XIX, cind la avut ca arhitect al orasului pe Alexander Bernardarzzi. El a participat activ la lucrarile de proiectare a unor strazi si cartiere, la pavarea strazilor, la proiectarea si constructia apeductului chisinauian.

Astazi Chisinaul numara circa 663 mii locuitori, aici sunt deschise Ambasade si Reprezentante ale unor state straine si ale unor institutii si organisme internationale.

Impartirea administrativa

In anul 1991, municipiul Chisinau a fost divizat in 5 sectoare: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana, Riscani.

Botanica – cartierul cuprins intre Valea Trandafirilor la nord, Valea Crucii la sud, str. Grenoble la vest si calea ferata la est cu o suprafata de cca 1300 h. Este atestata documentar la mij. sec. XX, ca mica asezare suburbana pe linga Gradina Botanica a Scolii de Pomicultura.

Treptat pe linga Gradina Botanica se infiripa micul catun Botanica. Botanica isi mai pastreaza aspectul de mahala periferica a orasului pina in anii `50. Din 1960 incepe constructia planificata si amenajarea in stil urban a cartierului, majoritatea edificiilor constituind-o blocurile locative cu 5 si 9 nivele, iar in ultimul timp cu 13 si 20 etaje. Actualmente aceasta zona incorporeaza si alte mahalale si suburbii vechi: Costiujeni, Frumusica, Fulgulesti, Malina Mare, Muncesti s.a. Dispune de largi si pitoresti artere de circulatie: bl. Dacia, bl. Decebal, bl. Traian, bd. Cuza- Voda, str. Burebista, str. Sarmizegetusa, str. N. Titulescu, str. Causeni, str. Diminetii s.a.

Botanica este numele topic ce semnifica coexistenta in plan edilitar- urban a prezentului si trecutului, coerenta evenimentelor si faptelor, continuitatea traditiilor istorice si culturale.

Buiucani – cartier situat in partea de nord- vest a orasului, cuprins intre Calea Iesilor, Valea Morilor si Soseaua Balcani. Zona este intretaiata de numeroase artere de circulatie: Calea Iesilor, str. Vasile Lupu, str. Ion Creanga, str. Alba Iulia, str. Drumul Izvoarelor, str. Doina si Ion Aldea- Teodorovici, etc. In zona se afla Universitatea Pedagogica „Ion Creanga”, Moldexpo, Cinematograful „Flacara”, citeva scoli medii si biblioteci publice, parcurile „Dendrariul”, „Alnelul”, „Valea Morilor”etc.

Sectorul a preluat denumirea de la vechiul sat Buiucani, situat in preajma tirgului Chisinau, localitatea dateaza inca din prima jumatate a sec. XV- lea.

Centrul – are o suprafata de 3,4 mii km patrati si o populatie de mai mult de 110 000 de locuitori. El cuprinde in perimetrul sau orasul Codru, cartierele mici Malina Mica, Telecentru.

Ciocana – este situat in partea estica a teritoriului. Denumirea vine de la fostul sat Ciocana Noua, inclus in hotarele Chisinaului abia in 1959. Pina atunci localitatea fusese subordonata Primariei din satul Visterniceni si era cunoscuta ca un catun pe mosia Ciocanei Vechi inca din 1910.

La est, satul Ciocana Noua se invecina cu Ciocana Veche, care in ianuarie 1871 se contopeste cu satul Colonita. La rindul sau Ciocana Veche a fost subordonata in trecut Primariei satului Budesti si mai era cunoscuta si cu denumirea Fundul Ciocanei.

Riscani – sectorul se invecineaza la nord- vest cu zona locativa Visterniceni, la est- cu sectorul Ciocana, iar la sud-vest hotarul sau atinge malul Bicului. Pe teritoriul sectorului Riscani se afla blocurile Univesitatii Tehnice a Moldovei, ale Colegiilor Financiar- Economic si Tehnologic, cladirea Tipografiei Centrale, parcul Riscani, alte obiective industriale si de menire social-culturala.