Rolul Dreptului Penal în Funcționarea Sistemului Penitenciar

Introducere

Dispoziţiile, din Codul penal privitoare la reglementările de bază ale regimului de executare a pedepsei închisorii, fac parte din sistemul normelor de drept penal.

În orice societate, abaterea comportamentelor de la normele şi valorile sociale de bază constituie un fenomen obişnuit. Orice societate judecă comportamentul membrilor săi, nu atât din punct de vedere intrinsec, cât mai ales din punct de vedere al conformării acestui comportament la normele şi valorile recunoscute. Violarea normelor atrage după sine, măsuri punitive şi coercitive.

Societatea poate fi controlată şi prin folosirea sancţiunilor.

Pretutindeni sancţiunile posibile si măsurile implementate în societate ar trebui sa fie folosite înainte de privarea de libertate. Când este folosită privarea de libertate apar probleme deosebite. Este o situaţie complexă cu amplă rezonanţă în modul de viaţă al individului. Pentru persoana care execută o pedeapsă privativa de libertate, mediul privat pune în ordine două grupuri de probleme, una de adaptare la normele şi valorile specifice acestui cadru de viaţă şi alta problemă constă in evoluţia ulterioară a personalitaţii.

Când este folosită privarea de libertate apar probleme ale dreptului omului.

Executarea pedepsei cu închisoarea se face în locuri de detenţie anume stabilite, unde cei condamnaţi prestează o muncă utilă, dacă sunt apţi şi participă la acţiuni educative care să conducă la reeducarea celui condamnat. Condamnaţii sunt repartizaţi în penitenciare în raport cu natura infracţiunii, durata pedepsei, existenţa stării de recidivă, comportarea şi receptivitatea la o acţiune de reeducare.

Condamnarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni trebuie facută în urma unui proces penal conform art. 1 din Codul de procedură penală, proces care are ca scop constatarea în timp şi în mod complet a faptelor, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale.

Sistemul administraţiei penitenciare în România este constituit din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate, considerate instituţii publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului. Administraţia Naţională a Penitenciarelor este un serviciu public care contribuie la apărarea ordinii publice şi a siguranţei naţionale prin asigurarea pazei, escortării, supravegherii, aplicarea regimului de detenţie şi organizarea de activităţi de asistenţă socială şi educaţie destinate reinserţiei sociale a persoanelor private de libertate.

Activitatea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este coordonată direct de către Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi se desfăşoară în conformitate cu prevederile Constituţiei României, Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, cu recomandările Consiliului Europei cu privire la tratamentul deţinuţilor, cu dispoziţiile Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, legislaţiei execuţional-penale şi ale hotărârilor Guvernului date în aplicarea acestei legislaţii.

Sistemul penitenciar este un serviciu public cu un rol social deosebit, determinat de funcţiile sale punitiv-educative şi de reinserţie socială a persoanelor private de libertate. Acest rol devine vizibil în context social, în special în momentul producerii unor evenimente negative. De aceea se pune accentul pe importanţa modului de organizare şi coordonare a activităţilor de executare a pedepselor privative de libertate, pe asigurarea pazei, escortării şi supravegherii condamnaţilor.

Garantarea siguranţei locurilor de detenţie este una dintre responsabilităţile principale ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în vederea asigurării unui mediu custodial sigur. Astfel, Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a garanta ordinea şi disciplina locurilor de detenţie în condiţiile creării unui climat care să respecte demnitatea persoanelor private de libertate.

Administraţia Naţională a Penitenciarelor trebuie să evalueze permanent nevoile de asistenţă socială, educaţie şi terapeutice ale persoanelor private de libertate, acest proces constituind baza strategiei de reintegrare socială a acestora. Activitatea de pregătire şcolară şi de calificare a persoanelor private de libertate, coordonarea şi planificarea etapelor şi a programelor educaţionale sunt activităţi curente desfăşurate în cadrul sistemului pentru realizarea funcţiei educative şi de asistenţă psiho-socială.

La nivelul sistemului penitenciar se organizează şi sunt supravegheate activităţile privind asigurarea dreptului la asistenţa medicală a persoanelor private de libertate. Pentru realizarea acestei funcţii sistemul utilizează personal de specialitate, o baza materială proprie şi proceduri similare sistemului sanitar public.

Pentru a realiza toate aceste funcţii, personalul din cadrul sistemului penitenciar trebuie să fie selectat şi evaluat pe baza unor criterii specifice activităţii pe care urmează să o desfăşoare şi să beneficieze de formare şi perfecţionare profesională continuă. În egală măsură, Administraţia Naţională a Penitenciarelor beneficiază de patrimoniul propriu prin care se asigură condiţiile materiale necesare desfăşurării activităţii unităţilor penitenciare. La nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se evaluează şi planifică, în funcţie de obiectivele sistemului penitenciar, priorităţile şi resursele materiale şi financiare şi se elaborează programe anuale şi de perspectivă pentru investiţii şi reparaţii capitale ale spaţiilor de deţinere.