Studiu Comparativ Privind Cariera Funcționarilor Publici în State ale Uniunii Europene

Cap.I.Cariera profesională în funcţia publică

I.1.Delimitări conceptuale privind funcția si funcționarul public

I.1.1 Funcția public

Administrația publică, privită dintr-un unghi ideal, ar trebui să conțină un sistem de norme, reguli, tehnici și proceduri de organizare și funcționare, o ierarhie a funcțiilor însoțite de o disciplină strictă și omogenă și nu în ultimul rând, o funcție publică permanentă, specializată, calificată, remunerată și dotată cu garanții de avansare.

În mod general Administrația Publică, reunește totalitatea serviciilor care au drept obiectiv realizarea interesului colectiv, prin respectarea unor principii de bază, care fac referire la permanența serviciilor oferite cetățeanului, adaptabilitatea serviciului public la schimbarile și exigențele comunității și satisfacerea anumitor nevoi, în mod egal, fără diferență sau discriminare. Astfel este esențial pentru bunăstarea oamenilor că funcția public să fie compusă din profesionalisti și funcționari de carieră care să dea dovadă de profesionalism, corectitudine, amabilitate și eficiență în munca prestată în folosul cetățeanului.

Administrația publică, fiind un proces continuu, este supusă regulilor actualizării funcțiilor, ca o garantie a adaptării sale la condițiile permanent dinamice oferite de mediul social. De aceea, administrația publică nu trebuie să constituie un scop în sine, ea trebuie să servească realitățile sociale în dinamică lor. Se observă astfel că administrația publică nu înseamnă oriunde si oricând același lucru. Fiecare popor trebuie să-și construiească o administrație proprie, iar limitele și caracterul acestei administrații vor depinde în mod necesar de regimul politic al statului .

Prin urmare, funcțiile publice, dupa cum prevede legislatia in vigoare, se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotarâre a consiliului județian sau, dupa caz, a consiliului local, si reprezintă ”un ansamblu de atribuții și responsabilității stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală si locală” .

Noţiunea de funcţie publică trebuie interpretată din dublă perspectivă: cea juridică, care îi delimitează sfera şi limitele în care poate fi exercitată, şi cea managerială, abordată dintr-o perspectivă practică, care determină coordonatele necesare unei bune funcţionări a instituţiei publice.

În doctrina juridică au fost formulate definiţii care să reflecte conţinutul conceptului de funcţie publică, aceasta fiind explicată ca fiind” O grupare de atribuţii, sarcini şi competente, în scopul de a satisface unor anumite interese generale, pentru că orice putere socială se legitimează numai cu scopul său de interes public ”.

În acest context, pornind de la prevederile constituţionale, literatura de specialitate identifică două noţiuni diferite : funcţia publică şi funcţia de demnitate publică deoarece potrivit doctrinei constituţionale funcţiile publice şi demnităţile publice sunt într-o incontestabilă legătură fără însă a se confunda. Pentru funcţia publică este indicată accepţiunea “Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de instituţia publică, în temeiul legii, în scopul realizării competentelor sale, investirea în funcţie făcându-se în urma câştigării concursului sau promovării examenului organizat pentru ocuparea funcţiei publice” iar pentru conceptul de demnitate publică” complexul de atribuţii şi responsabilităţi stabilite prin Constituţie, legi şi alte acte normative, pe care şi le asumă o persoană fizică prin investirea sa ca urmare a rezultatului procesului electoral direct, prin alegere, sau indirect, prin numire, potrivit legii.”