Căi de păstrare a românismului în RSSM

Introducere

Suntem români şi punctum!

(Mihai Eminescu)

Moldovenii, având conştiinţa de sine a romanităţii şi a românismului, au contribuit activ la constituirea naţiunii române şi la făurirea statului român modern. Ei au înaintat din rândurile lor numeroase personalităţi politice marcante, adevăraţi patrioţi şi luptători destoinici pentru cauza naţională. Cultura şi spiritualitatea românească are printre pilonii săi de bază numeroase personalităţi ilustre descendente din rândurile românilor moldoveni, care au trudit activ la făurirea şi perpetuarea cunoştinţei naţionale româneşti în tot spaţiul românesc (cronicari, clasicii literaturii şi artelor, savanţi cu renume mondial etc.).

Vom încerca să găsim argumentul potrivit pentru a ne convinge şi a convinge şi pe alţii despre adevărul privind originea comună etnică (daco-romană), despre aceeaşi limbă maternă (limba română), aceeaşi istorie naţională (istoria românilor), tradiţii şi valori culturale şi spirituale comune pentru toţi românii din spaţiul românesc.

În acest sens sunt relevante şi semificative opiniile şi crezul de conştiinţă românească ale poetului nepereche şi marelui patriot român moldovean Mihai Eminescu, ,,omul deplin al culturii române”, care încă în 1876 scria fără echivoc „ Suntem români şi punctum! Nimeni n-are să ne înveţe ce am fost sau ce-am trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem: Români”. O dovadă incontestabilă de prezenţă şi manifestare activă de păstrare a românismului o constituie şi mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Basarabia în anii de ocupaţie sovietică, despre care vom oferi o bogată informaţie în această lucrare.

Vor prezenta un deosebit interes pentru noi manifestările de înaltă conştiinţă naţională a românilor moldoveni din perioada avântului Mişcării de Eliberare şi Renaştere Naţională şi de transformări democratice în societate. Sunt foarte concludente în această privinţă numeroasele publicaţii ştiinţifice şi publicistice în care autorii (români moldoveni şi de alte naţionalităţi) au exprimat în mod tranşant adevărul ştiinţific şi istoric privind limba română şi istoria românilor, combătând totodată concepţiile greşite şi dăunătoare în acest domeniu.

Conţinutul lucrării vine să ne confirme că, în pofida manifestărilor evidente ale unor tendinţe integraţioniste din Europa contemporană, totuşi, precum subliniază cunoscutul istoric şi politolog Guy Hermet, „ trebuie să acceptăm că democraţiile în formare au nevoie de democraţi naţionali pentru o perioadă mai lungă. Numai astfel vom putea accede la un contract politic mai avansat: acela în care statul-naţiune poate ceda locul naţiunilor-state, în cadrul cărora aparatul de guvernare să nu mai fie perceput într-un mod pasional”.

,,Problema românismului” are o actualitate deosebită pentru viaţa ştiinţifică şi politică din Republica Moldova şi de aceea considerăm că această lucrare va lucra activ la educarea conştiinţei naţionale româneşti a generaţiilor noi şi va contribui, alaturi de alte lucrări, la reîntregirea inevitabilă a Ţării şi la reunirea neamului românesc.

Necesitatea scrierii unei lucrări în apărarea românismului se simţea permanent, dar se impunea cu o mai mare putere la începutul anilor ’90, când a devenit clar că forţele neocomuniste, mankurţii nostri naţionali, coloana a cincea a Moscovei, Mitropolia Moldovei şi a Chişinăului, aservită deasemenea Moscovei, armata de ocupaţie rusească, alte forţe imperialo-sovietice nu şi-au schimbat politica faţa de români şi România. Românofobia a rămas a fi arma lor principală în lupta pentru acapararea şi menţinerea puterii de stat, pentru federalizarea Republicii Moldova, pentru susţinerea moldovenismului primitiv şi justificarea falsei teorii staliniste a ,,două popoare” şi a ,,două limbi” diferite pentru neamul românesc etc.

Demonstrarea celor propuse aici se va face în baza izvoarelor scrise, venite cu precădere din partea românilor moldoveni, inclusiv a celor basarabeni, transnistreni, precum şi din partea străinilor: italieni, polonezi, unguri, saşi, francezi şi alte origini entice, dar mai cu seamă ruşi.

Spre a accentua că majoritatea autorilor la care vom apela sunt originari din Moldova, şi, deci, sunt moldoveni după locul de trai, sunt personalităţi marcante şi reprezintă epoca respectivă, vom prezenta pentru toţi scurte date biografice.

Mesajul pe care vrem să-l trasmitem este destinat în fond românilor de la răsărit de Prut, care încă mai sunt nevoiţi să riposteze duşmanilor înrăiţi ai românismului.

Pentru renaşterea totală a naţiunii române din Basarabia este nevoie de un strigăt continuu care să răsune peste inimile împietrite de atâta ură faţă de ceea ce suntem şi faţă de comorile lăsate de strămoşii noştri. Acest trigăt poate fi menţinut prin acţiunile noastre ,ca cetăţeni,dar cele mai marcante sunt mărturiile celor care au fost părtaşi la furtul de indentitate pe întreg parcursul timpului.

În continuare vom prezenta o istoriografie a câtorva lucrări de specialitate şi generale care au tratat direct sau indirect această problemă şi care ne-au ajutat ca adevărul să fie scos a iveală privind această perioadă.

Revista Nistru, apărută în perioada postbelică, deşi supusă dirijismului partinic, revista reuşeşte să publice numeroase articole despre moştenirea literară, despre necesitatea imperativă de a reveni la normele literare ale,,limbii moldoveneşti”, să promoveze literature atentică, publicând operele lui I. Druţă, Gr. Vieru, V. Vasilache, creaţiile scriitorilor reprezentativi ai tuturor etapelor şi momentelor înnoitoare şi restructuraţionale. Începând cu 1987-1988, revista, schimbându-şi denumirea în Basarabia, a susţinut procesul de renaştere naţională, a valorificat literatura basarabeană şi cea română în genere cenzurată, exilată şi marginalizată, prin articole publicistice despre aşa-zisele ,,pete albe” ale istoriei (foametea, deportările, colectivizarea, ,,stagnarea”).