Cercetarea Obiceiurilor și Tradițiilor în Zona Turistică Scorilo

Domeniu: Turism

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 55 în total

Cuvinte : 19785

Mărime: 1.08MB (arhivat)

Publicat de: Marinescu A.

Puncte necesare: 10

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Prof.univ.dr. Bretcu Angela

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE 4
Capitolul I
Studiul asupra noilor tendinţe în turismul cultural 6
1.1. Delimitări conceptuale ale turismului 5
1.2. Efectul multiplicator al turismului 6
1.3. Produsul turistic 9
1.4. Turismul cultural 10
Capitolul II
Prezentarea zonei turistice Scorilo 12
2.1. Comuna Teregova, componentă a Zonei turistice Scorilo 12
2.2. Comuna Luncaviţa, componentă a Zonei turistice Scorilo 16
Capitolul III
Tradiţiile şi obiceiurile locale din Zona Turistică Scorilo 24
3.1. Obiceiuri din viata omului 24
3.1.1. Nunta 24
3.1.2. Înmormântarea 33
3.2. Traditiile religioase 37
3.2.1. Sărbătorirea Crăciunului în Comuna Luncaviţa 39
3.2.2. Sărbătorirea Învierii Domnului în Comuna Luncaviţa 42
3.2.3. Praznicul casei 47
3.5. Obiceiuri şi tradiţii legate de munca câmpului şi gospodăriei 50
3.6. Obiceiuri şi tradiţii culturale 52
Concluzii 56
Bibliografie 76

Extras din disertație

Primul capitol se numeşte “ Studiul asupra noilor tendinţe în turismul cultural” şi prezintă delimitări conceptuale asupra turismului și efectul multiplicator al acestuia. În finalul capitolului se prezintă un anume tip de turism, cel cultural împreună cu produsul turistic.

Capitolul second numit, “ Prezentarea zonei turistice Scorilo” începe cu puţine caracteristici asupra anumitor zone principale din Scorilo. Pe parcursul capitolului se oferă detalii asupra comunei Teregova și Luncavița, două componente ale zonei turistice Scorilo.

Ulimul capitol “ Tradiţiile şi obiceiurile locale din Zona Turistică Scorilo” oferă principalele obiceiuri si tradiții religioase specifice zonei Scorilo. Pe parcursul capitolului sunt prezente anumite obiceiuri din viața omului cum ar fi nunta, înmormântarea și așa mai departe.

Am facut aceasta analiza deoarece eu locuiesc in Luncavita, comuna apartinand zonei turistice Scorilo.

CAPITOLUL I

STUDIUL ASUPRA NOILOR TENDINŢE ÎN TURISMUL CULTURAL

1.1 Delimitări conceptuale ale turismului

Din punct de vedere al etimologiei, cuvântul "turism", provine din termenul englezesc "to tour"(a călători, a colindă), având semnificația de excursie. Creat în Anglia secolului al XVIII-lea, desemnând inițial acțiunea de a voiaja în Europa, derivând din cuvântul francez "tour" (călătorie, mișcare în aer liber, plimbare drumeție în circuit), care la rândul său derivă din cuvântul grecesc "tornos" respectiv cel din latin-ul "turnus", păstrând semnificația de circuit.

Turismul începe să fie consolidat ca fenomen social-economic în Europa încă din 1880, în 1905 conturându-se prima sa definiție în care se arată că turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacerea sănătății și schimbării mediului înconjurător, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii.

Au urmat multe alte definiții ale turismului din care amintim câteva. În 1910, economistul austriac J. Schullem zu Schrattenhafen descria turismul ca "... fenomen care desemnează toate legăturile, în special cele economice și care intră în acțiune pentru rezidenții temporari și străini dispersați înăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinat..." ; profesorul belgian Edmind Picard definește turismul ca pe "...ansamblul organelor și funcțiilor lor, nu numai din punct de vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el și al celor care în țările unde se sosește cu portofelul doldora, profită direct (în primul rând hotelierii) și indirect de cheltuielile pe care le face spre a-și satisface nevoile de cunoștință sau pentru plăcere...".

Au existat preocupări și în legătură cu definirea turismului. În acest sens, în anul 1937 s-a acceptat, la recomandarea Comitetului de statisticieni experți ai Ligii Națiunilor, definiția conform căreia turismul străin poate fi "orice persoană care se deplasează pe o durată de cel puțin 24 de ore într-o altă țară, diferită de cea în care se află domiciliul său obișnuit..."

Conform acestei definiții, pot fi considerați turiști : cei care efectuează o călătorie de plăcere (de agrement) sau pentru alte motive (familiale, de sănătate), spre a participa la conferințe, reuniuni, cei care fac călătorii de afaceri sau care participă la croaziere, chiar dacă durata sejurului este mai mică de 24 de ore (aceștia urmând a fi evidențiați într-o altă grupă separată).

Această definiție a fot acceptată în 1950 și de către Uniunea Internațională a Organizațiilor Oficiale de Turism (UIOOT), care a inclus în categoria turiștilor și pe studenții și elevii care locuiesc temporar în străinătate.

Pentru turismul intern, UIOOT a adoptat următoarea definiție : "...orice persoană care vizitează un loc, altul decât acolo unde are domiciliul său obișnuit în interiorul tării sale de reședință, pentru orice fel de motiv, altul decât acela de a exercita o activitate remunerată și efetuând aici un sejur de cel puțin o noapte, poate fi considerat ca turist național...".

În sens larg, "... în scopuri turistice, termenul de vizitator desemnează orice persoană care se deplasează într-o altă țară decât cea în care își are reședința obișnuită, pentru orice alt scop, altul decât de a exercita o acivitate remunerată în țara dată...". Această definiție include doi termeni și anume :

· turiști, respectiv vizitatorii cu un sejur de cel puțin 24 de ore sau cel puțin o înnoptare în țara vizitată, ale căror motive de călătorie pot fi : plăcere, studii, sănătate, religie, afaceri, familie, reuniuni.

· excursioniști, respectiv vizitatorii temporari, al căror sejur este mai mic de 24 de ore în țara vizitată (inclusiv croazieră).

Turismul se referă la un grup de industrii care asigură seviciile esențiale necesare publicului călător.

Bibliografie

1. Alexandru Jivan, Economia Serviciilor de turism, Ed. Mirton, Timişoara, 2004;

2. Alexandru Nedelea, Politici de marketing în turism, Ed. Economică, Bucureşti, 2003

3. Ciangă, N., România. Geografia Turismului (partea II ), Ed. Presa Universitară, Cluj 2006;

4. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până astăzi, Editura Albatros, București, 1971;

5. Costencu, Mirela, Marketing turistic, UEM Resita, curs an III, 2013;

6. Dionisie, Cristina, Managementul turismului. Structuri de concepţie şi organizare, Editura Junimea, Iaşi, 2002;

7. Foltean F., 2007, Marketing, Editura Mirton, Timişoara

8. Ionescu I. - Turismul- Fenomen social-economic și cultural, București, Editura Oscaprint, 2000;

9. Ioncică, M. Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti 2010;

10. Kotler Ph., 2009, Management şi marketing în era turbulenţelor, Editura Publica, Bucureşti

11. Mitrache St.,Manole V., Stoian M., Bran Fi, Istrate I-Agroturism si turism rural, Editat de Fax Press, Bucuresti, 2006;

12. Niculescu, George, Marketing turistic, Târgu Jiu, Editura Academia Brîncuşi 2005;

13. Popovici Gheorghe, Ghid turistic, Reşiţa în zece dimensiuni, Reşiţa, 2011;

14. Popovici Gheorghe, Ghidul turistic al Banatului Montan, Reşiţa, 2013;

15. Puiu Nistoreanu, V. Dinu şi Alex Nedelea, Producţia şi comercializarea serviciilor turistice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004Stăncioiu Aurelia, Strategii de Marketing în turism, Ed. Economică, 2004;