Caracterele generale ale insectelor și principalele grupe de dăunători din agricultură

Caracterele generale ale insectelor

Insectele alcătuiesc grupul cel mai divers de animale de pe planeta Pământ, arealul fiind cu precădere uscatul, existând cu mult peste 1.000.000 de specii, dintre care aproximativ 925.000 au fost cercetate şi descrise.

Insectele sunt animale nevertebrate ce fac parte din regnul Animalia; încrengătura Arthropoda, subîncrengătura Hexapoda (adică animale cu şase picioare), clasa Insecta.

Denumirea este de origine latină si provine de la cuvantul insectum (intersectum – segmentat), care desemnează animale care au corpul format din segmente.

Dimensiunile corporale ale insectelor variază intre limite foarte mari, de la 0,21 mm (unele coleoptere si hymenoptere) pană la 150 – 280 mm (unele coleoptere si lepidoptere).

Insectele prezintă corpul alcătuit din 21 de segmente (metamere) impărţit in trei regiuni distincte: cap (6 segmnte), torace (3 segmente) si abdomen (12 segmente).

Clasa Insecta se imparte in două subclase si anume: subclasa Apterigota care cuprinde insecte lipsite de aripi si subclasa Pterigota – insecte cu aripi (anexa 1).

Sunt aproximativ: 350.000 specii de cărăbuşi, 170.000 specii de fluturi, 120.000 specii de muşte, 110.000 specii de albine şi furnici, 82.000 specii de gândaci, 20.000 specii de lăcuste, 5.000 specii de libelule, 2.000 specii de calugăriţe.

1.2. Principalii dăunători din agricultură

Rolul protecţiei plantelor este acela de a apăra culturile agricole de pierderile provocate de boli, dăunători si buruieni.

Aceste pierderi sunt estimate pe plan mondial la aproximativ 35 % din producţia mondială, din care, 13,8 % sunt cauzate de dăunătorii animali.

De asemenea, pierderile anuale de producţie, cauzate culturilor hortiviticole de organismele dăunătoare, ajung pană la 27,7%, la nivel mondial. Din acestea, 10 % sunt datorate atacului dăunătorilor.

In Romania, pierderile provocate de agenţi patogeni, dăunători si buruieni principalelor culturi agricole sunt apreciate la 30 – 35 % din producţia potenţială.

La plantele horticole, pierderile depăsesc aceste valori, astfel: la legume 33 %, la fructe 46 %, la struguri 45 %.

Din aceste pierderi dăunătorilor le revin 10 % la legume, 22 % la fructe si 10 % la struguri.

In culturile agricole, numai dăunătorilor le revin pierderi cuprinse intre 8 si 15 % (Tălmaciu – 2005).

Pe langă pierderile provocate in camp, o serie de dăunători produc pagube producţiei agricole depozitate, mai ales la cereale si plante tehnice.

Pe langă pierderile directe, anumite specii de dăunători (mai ales insecte), sunt vectori ai unor boli grave (mai ales viroze si micoplasmoze) pentru o serie de culturi agricole, cum ar fi unele specii legumicole, pomicole precum si viţă de vie.

Pierderile provocate de anumite specii de dăunători, au ajuns in anumite situaţii valori deosebit de mari. De exemplu, asa s-a intamplat după ce filoxera a pătruns in Europa in 1863, ceea ce a cauzat, distrugerea turor plantaţiilor de viţă nobilă, care la vremea respectivă erau pe rădăcini proprii.

De asemenea, sunt cunoscute in trecut, pagubele provocate de invaziile de lăcuste, care distrugand toate culturile, luau un aspect de calamitate.