Aplicații Excel funcții

Obiective

- Prezentarea functiilor si a argumentelor acestora

- Întelegerea modului de operare cu functiile predefinite

2.1. Concepte de bază

Programul Excel oferă o multitudine de functii prin intermediul cărora se pot genera

formule complexe pentru o mare diversitate de aplicatii: stiintifice, ingineresti, de afaceri etc.

O functie este definită de numele si argumentele ei. Argumentele unei functii se

introduc între paranteze. Atunci când se folosesc mai multe argumente, acestea se separă prin

caracterul punct si virgulă. Adresa celulelor specificate formează argumentul functiei.

Exemplu:

MAX (număr1; număr2; …)

Parantezele din cadrul descrierii functiei sunt obligatorii chiar si atunci când functia nu

are nici un argument (nu se introduce nimic între paranteze). Anumite functii pot contine

argumente obligatorii cât si argumente optionale. Dacă un text este folosit ca argument într-o

functie, acesta trebuie introdus între ghilimele.

În general, pentru functiile predefinite ale programului se acceptă următoarea

clasificare a acestora

- Functii matematice

- Functii financiare

- Functii logice

- Functii de căutare

- Functii de lucru cu texte

- Functii pentru date si ore.

- Functii statistice, etc.

Pentru introducerea unei functii utilizatorul poate opta pentru una din următoarele

variante:

1. Functia este scrisă de utilizator în celula de destinatie (în acest caz se

Numele functiei

Argumentele functiei

presupune că utilizatorul cunoaste sintaxa functiei)

2. Functia se introduce utilizând aplicatia Function Wizard, care se lansează la

selectarea din meniul Insert a comenzii Function (sau se alege butonul fx de

lângă Formula Bar). Indiferent de metoda aleasă, pe ecran va apărea caseta de

dialog Insert Function (figura 2.1).

Figura 2.1. Caseta de dialog Insert Function

În lista select a category, sunt afisate tipurile de functii încorporate în program, iar în

lista Select a Function sunt afisate functiile disponibile pentru categoria selectată.

După selectarea unei functii, în partea de jos a casetei de dialog este afisată sintaxa acesteia

iar dacă se selectează butonul [OK] se initializează caseta de dialog denumită Function

Arguments si prezentată în figura 2.2.

Figura 2.2. Caseta de dialog Function Arguments

În caseta de dialog prezentată anterior, trebuie introduse argumentele necesare pentru

functia respectivă. Casetele text pentru argumente trebuie să contină valori sau referinte de

celule. Dacă nu se doreste introducerea de la tastatură a adreselor celulelor atunci se poate

selecta butonul dreapta, corespunzător fiecărui argument si apoi se aleg celulele necesare.

Revenirea în caseta de dialog Function Arguments se face tot prin selectarea butonului din

dreapta casetei care apare pe ecran. Introducerea functiei si a argumentelor acesteia se încheie

prin apăsarea tastei [OK].