Mouse-ul

Mausul a fost inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research Institute în anul 1963 după un vast test de utilizabilitate. Dispozitivul a fost denumit și bug (în engleză gândac), dar denumirea a dispărut în favoarea celei de maus (mouse). A fost unul din cele câteva dispozitive de indicat dezvoltate pentru Sistemul On-Line al lui Engelbart NLS computer, care era un sistem atât hardware cât și software. Au fost dezvoltate și alte dispozitive, pentru a se folosi de alte mișcări ale corpului, cum ar fi dispozitive montate pe cap și atașate de bărbie sau nas; dar în cele din urmă mausul a câștigat datorită simplității și comodității sale.

Primul maus era voluminos și folosea două roți dințate perpendiculare una față de alta: rotația fiecărei rotițe era translatată în mișcare de-a lungul unei axe a planului. Engelbart a primit patentul US3541541 la data de 17 Noiembrie 1970, sub numele "Indicator de poziție X-Y pentru un sistem de afișare". Pe atunci, Engelbart se gândea ca utilizatorii să țină mausul cu o mână, în timp ce cu cealaltă tastau pe o tastatură având cinci taste.

Mausuri mecanice

O variantă a mausului, inventată la începutul anilor 1970 de inginerul Bill English de la Xerox PARC, a înlocuit roțile externe cu o singură bilă care se putea mișca în orice direcție. Mișcarea bilei, la rândul ei, era detectată de două rotițe perpendiculare care se aflau în corpul mausului. Această variantă a mausului semăna cu un trackball inversat, și a fost principala formă folosită cu calculatoarele personale din anii 1980 și 1990. Grupul de la Xerox PARC s-au hotărât asupra tehnicii moderne de a folosi amândouă mâinile pentru a tasta la o tastatură QWERTY, iar mausul era folosit numai când era nevoie.

Mausurile moderne au luat naștere la École polytechnique fédérale de Lausanne (EPFL) sub inspirația Profesorului Jean-Daniel Nicoud și a mâinilor inginerului și ale ceasornicarului André Guignard. Un rezultat al EPFL, Logitech, a lansat primul maus popular.

Principalele tehnici de translatare a mișcării folosesc senzori optici, mecanici și inerțiali.

Mausuri optice

Un maus optic folosește o diodă emițătoare de lumină și o fotodiodă pentru a detecta mișcarea pe suprafața unui mauspad în loc de părți în mișcare ca la un maus mecanic.

Mausurile optice timpurii, așa cum sunt cele inventate de Steve Kirsch de la Mouse Systems Corporation, puteau fi folosite doar pe o suprafață metalică specială: mauspad, care avea imprimată o grilă fină de linii albastre și gri. Pe măsură ce puterea de calcul a devenit mai ieftină, a devenit posibilă integrarea unor circuite integrate de procesare de imagini în maus. Acest avantaj a permis mausului să detecteze mișcarea relativă pe o varietate mare de suprafețe, astfel transformând mișcarea pe suprafață în mișcarea indicatorului, eliminând nevoia unui mauspad special. Această evoluție a condus la adoptarea pe scară largă a mausului optic.

Mausurile optice moderne, independente de suprafață, funcționează folosind un senzor optic pentru a lua imagini succesive ale suprafeței pe care operează mausul. Majoritatea acestor mausuri folosesc LED-uri pentru a ilumina suprafața care este urmărită; mausurile optice cu LED sunt deseori denumite greșit "mausuri cu laser", probabil datorită luminii roșii a LED-ului care este folosită în aproape toate mausurile optice. Schimbările dintre un cadru și următorul sunt procesate de procesorul de imagini al circuitului integrat și apoi transformate în mișcări pe cele două axe de coordonate. De exemplu, senzorul mausului optic Agilent Technologies ADNS-2610 procesează 1512 cadre pe secundă: fiecare cadru este o matrice pătrată de 18x18 pixeli, iar fiecare pixel poate avea 64 nivele diferite de gri.

Cererea pentru avansul tehnologiei mausurilor optice vine în mare parte din partea gamerilor de FPS-uri, care preferă mausuri mai precise pentru o țintă mai precisă.

Efecte asupra sănătății provocate de mausurile optice

Lipsa de atenție în folosirea mausurilor optice poate provoca leziuni grave ale ochilor. Țintirea privirii spre LED poate provoca leziuni ale retinei.

Mausuri cu laser

În 2004, Logitech, împreună cu Agilent Technologies, au introdus mausul laser prin intermediul modelul MX 1000. Acest maus folosește un mic laser în locul obișnuitului LED. Noua tehnologie poate îmbunătăți detaliul imaginilor captate de maus. Companiile susțin că aceasta duce la o îmbunătățire cu până la 20 de ori a sensibilității la mișcarea pe suprafață în comparație cu mausurile optice convenționale. Gamerii s-au plâns că MX 1000 nu răspunde imediat la mișcare după ce a fost ridicat, mișcat și apoi pus înapoi pe mauspad. Modelele mai noi ale mausului se pare că nu mai suferă de această problemă, care provenea dintr-o funcție de economisire a energiei. Aproape toate mausurile optice, cu laser sau cu LED implementează această trăsătură, cu excepția celor destinate a fi folosite în jocuri, unde o milisecundă de întârziere contează. Deoarece este un maus fără fir, inginerii l-au proiectat să consume cât mai puțină energie cu putință. Pentru a realiza aceasta, mausul clipește laserul în timp ce este în standby (8 secunde după ultima mișcare). Această funcție prelungește viața mausului. SUN Microsystems distribuia mausuri cu laser împreună cu stațiile Sun SPARC încă din anul 1994.

Mausurile optice în comparație cu mausurile mecanice

Mausul optic Logitech iFeel foloseşte un LED roşu pentru a proiecta lumină pe suprafaţa urmărită.