Cuprins
- Lucrarea 1
- CALCULATOARE PERSONALE. ARHITECTURĂ.
- ECHIPAMENTE FIZICE 1
- Lucrarea 2
- CALCULATOARE PERSONALE.
- SISTEME DE OPERARE 20
- Lucrarea 3
- CALCULATOARE PERSONALE.
- SOFTWARE DE APLICAȚII 36
- Lucrarea 4
- ETAPELE REZOLVĂRII PROBLEMELOR CU
- AJUTORUL CALCULATORULUI.
- DESCRIEREA ALGORITMILOR
- 48
- Lucrarea 5
- PROGRAMAREA STRUCTURATĂ.
- INSTRUCȚIUNI FUNDAMENTALE 57
- Lucrarea 6
- ETAPELE REALIZĂRII UNUI PROGRAM.
- PRIMUL POGRAM FORTRAN 64
- Lucrarea 7 CONSTRUCȚIA IF. PROGRAMUL SEMN_NR 71
- Lucrarea 8
- CONSTRUCȚIA CASE.
- PROGRAMELE ARIE ȘI TIP_TASTA 75
- Lucrarea 9
- CONSTRUCȚIILE DO SIMPLĂ ȘI DO WHILE.
- PROGRAMELE PRODUS_SUMA_MEDIA,
- TAB_FUNCTIE ȘI FUN_TRIG
- 79
- Lucrarea 10
- TABLOURI. CONSTRUCȚIA DO CU CONTOR AL
- ITERAȚIEI. PROGRAMUL MASURATORI 84
- Lucrarea 11
- SUBPROGRAME. PROGRAMELE CENTRU_DE_MASA
- ȘI SORTARE 89
- Lucrarea 12
- INSTRUCȚIUNEA EXTERNAL. PROGRAMELE
- INTEGRALA ȘI SEMN_FUNCTIE 93
- Lucrarea 13
- FIȘIERE. INSTRUCȚIUNILE OPEN ȘI CLOSE.
- PROGRAMELE IMPAR ȘI TRANSMATR 98
- Lucrarea 14
- INSTRUCȚIUNI DE TRANSFER. PROGRAMELE
- SUBSIR ȘI EL_MAX_MIN_MED 102
- Lucrarea 15
- ALGORITMUL DE INTERPOLARE AITKEN-NEVILLE.
- PROGRAMUL INTERPOLARE 107
- Lucrarea 16 TESTAREA PROGRAMELOR 112
- Lucrarea 17 RELAȚII DE RECURENȚĂ 119
- Lucrarea 18 PROCEDURI RECURSIVE. PROGRAMUL PUTERI 123
- Lucrarea 19 EXPRESII TABLOU. PROGRAMUL GRAM_SCHMIDT 129
- Lucrarea 20
- UTILIZAREA BIBLIOTECILOR DE PROGRAME.
- PROGRAM RADACINA 133
- BIBLIOGRAFIE 137
Extras din laborator
LUCRAREA 1
CALCULATOARE PERSONALE. ARHITECTURĂ.
ECHIPAMENTE FIZICE
1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Calculatorul numeric a fost conceput inițial ca instrument de lucru pentru
matematicieni și fizicieni cu scopul de a ușura efectuarea de calcule complexe. Charles
Babbage (1792-1871), proiectantul primei mașini de calcul, a justificat necesitatea
acesteia prin volumul mare de calcul necesar contruirii unor tabele matematice. Din
păcate, ideile lui Charles Babbage, inclusiv cele privind calculul paralel, au trebuit să
aștepte un secol, până când tehnologia electronică a permis realizarea lor practică. După
anul 1945, considerat ca an de naștere a calculatoarelor electronice, evoluția
calculatoarelor a fost marcată, pe de o parte, de lărgirea domeniului de aplicații, iar pe
de altă parte, de o evoluție tehnologică impresionantă asociată cu definirea unei noi
științe, știința calculatoarelor (computer science).
Calculatorul, cunoscut și sub denumirea de sistem de calcul, este perceput de
marea majoritate a utilizatorilor ca fiind o mașină ce execută un set de instrucțiuni,
reunite într-un program, cu scopul de a prelucra datele furnizate de către aceștia (date
de intrare) pentru a obține rezultate (date de ieșire). Utilizarea unui sistem de calcul
poate contribui în mod substanțial la rezolvarea unei anumite probleme ce apare în
activitatea unei persoane. Acest lucru este posibil prin respectarea unei anumite
etapizări ce trebuie parcursă pentru a rezolva problemele cu ajutorul sistemelor de
calcul (Figura 1.1).
Figura 1.1. Etapele parcurse în rezolvarea unei probleme când se utilizează calculatorul.
Utilizarea calculatorului și rezolvarea problemelor cu ajutorul acestuia necesită
cunoașterea și definirea unor noțiuni și termeni specifici.
Un calculator numeric (computer) este un sistem (ansamblu) definit prin
componentele sale (echipamente fizice, programe) conectate astfel încât să formeze o
entitate coerentă cu o funcție bine definită. Funcția sistemului de calcul este de a
transforma informațiile transmise sistemului de către utilizator sub formă de
instrucțiuni și date de intrare, în informații necesare utilizatorului transmise acestuia
sub formă de date de ieșire (Figura 1.2).
Orice calculator cuprinde două componente principale: (1) echipamentele fizice;
(2) programe.
Figura 1.2. Modelul black-box (cutie neagră) al unui calculator.
Echipamentele fizice sunt reprezentate de totalitatea componentelor
electronice, electrice, electromecanice care realizează împreună funcțiile sistemului de
calcul, fiind cunoscute sub denumirea de hardware. Acesta este nivelul fizic, perceput
imediat de către utilizator.
Totalitatea programelor ce permit utilizatorului accesul la toate funcțiile
sistemului de calcul sunt cunoscute sub denumirea de software.
Persoanele ce utilizează un computer sunt fie programatori, fie utilizatori.
Prin programator se înțelege o persoană ce crează un program sau corectează unul creat
anterior. Persoana ce folosește, pentru un anumit scop, un program creat anterior se
numește utilizator.
2. ARHITECTURA CLASICĂ A COMPUTERELOR
Arhitectura unui computer poate fi definită ca o schemă schemă funcțională
generală utilizată pentru realizarea constructivă a oricărui calculator.
Structura funcțională clasică a unui computer este cea serială, numită și
arhitectură von Neumann.
Principiile funcționale fundamentale ale unui calculator von Neumann sunt:
! Calculatorul are un dispozitiv numit memorie unde sunt păstrate, atât
timp cât este necesar, instrucțiunile, datele supuse prelucrării și
rezultatele obținute;
! Calculatorul posedă o unitate de calcul aritmetic și logic, care execută
operațiile codificate în instrucțiunile programului;
! Calculatorul posedă o unitate de comandă și control, care determină
execuția instrucțiunilor în mod secvențial, câte una la un moment dat, în
ordinea stabilită prin program; de asemenea, unitatea de comandă și
control determină transferul datelor ce urmează a fi prelucrate, între
memorie și unitatea aritmetică și logică;
! Calculatorul are în componență o unitate de intrare și o unitate de
ieșire, prin intermediul cărora se realizează comunicarea cu mediul extern
(utilizator, proces industrial, calculator);
CALCULATOR
introducere, prelucrare, extragere
PROGRAME
instrucțiuni
DATE
date de intrare
REZULTATE
date de ieșire
Tensiune
electrică
3,5 V
1,5 V
Mare 0
Nivel
logic
Cifră
binară
Mică 1
Unitatea aritmetică și logică împreună cu unitatea de comandă și control
alcătuiesc unitatea centrală de prelucrare (CPU-Central Processing Unit), cunoscută
și sub denumirea de procesor. Procesorul și memoria alcătuiesc unitatea centrală.
Structura funcțională a unui calculator von Neumann se poate reprezenta
grafic ca în Figura 1.3.
Figura 1.3. Structura funcțională a unui calculator von Neumann.
3. ECHIPAMENTE FIZICE
În interiorul calculatoarelor circulă semnale electrice transmise sub formă de
impulsuri. Pentru a memora și transmite informația (instrucțiuni, date) prin
intermediul acestor semnale, calculatoarele folosesc un sistem de reprezentare a
informației pe două nivele. Practic, în calculator există semnale electrice de tensiune ce
are o valoare mai mare, interpretată ca având valoarea unu (1) și semnale electrice de
tensiune cu o valoare mai mică, distinctă de
prima, interpretată ca având valoarea zero (0)
(Figura 1.4). Valorea 0 , respectiv, valoarea 1 se
numește bit (binary digit), reprezentând cea mai
mică unitate de măsură pentru informație.
Operațiile aplicate informației necesită
gruparea biților într-o succesiune. O succesiune
de 8 biți se numește byte (octet). Un octet poate
reprezenta în calculator un caracter, cum
Figura 1.4. Echivalența tensiune ar fi A sau 4.
electrică - bit.
UNITATE DE
INTRARE
MEMORIE UNITATE DE
IEȘIRE
UNITATE DE
COMANDĂ ȘI
CONTROL
UNITATE
ARITMETICĂ
ȘI LOGICĂ
Bibliografie
1. Băduț, M., Calculatorul în trei timpi, Editura Polirom, Iași, 2001.
2. Balan, Draga-Maria, Balan, G., Windows, Word for Windows, Excel, Editura
Promedia Plus Computers, Cluj-Napoca, 1995.
3. Bârsan, T., Burdujan, I., Vrabie, I., Metode numerice, Rotaprint I.P.Iași, 1990.
4. Boian, Fl.-M., Sisteme de operare interactive, Editura Libris, Cluj-Napoca, 1994.
5. Cârstea, Mihaela, Diamandi, I., Calculatorul pe înțelesul tuturor, Editura Agni,
București, 1995.
6. Crstici, B., ș.a., Matematici speciale, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1981.
7. Dodescu, Gh., Odăgescu, I., Năstase, P., Copos, Cristina, Compendiu de programare
a mini/micro calculatoarelor, Editura Enciclopedică, București, 1993.
8. Frențiu, M., Pârv, B., Elaborarea programelor, Editura Promedia, Cluj-Napoca,
1994.
9. Gheorghiu, Anca, Programarea calculatoarelor electronice, Editura Victor,
București, 2003.
10. Kovacs, S., Kovacs, Antonia, Un PC pentru fiecare, Editura Microinformatica,
Cluj-Napoca, 1993.
11. Mitrana, V., Provocarea algoritmilor, Editura Agni, București, 1994.
12. Mocanu, M., Marian, Gh., Bădică, C., Bădică, Carmen, 333 probleme de programare,
Editura Teora, București, 1993.
13. Patriciu, V.-V.,Sisteme de operare pentru mini și microcalculatoare, Editura
Militară, București, 1992.
14. Petruș, O., Fortran 90/95 - Limbaj și tehnici de programare, Universitatea Tehnică
Iași, 2001.
15. Popovici, P., Cira, O., Rezolvarea numerică a ecuațiilor neliniare, Editura Signata,
Timișoara, 1992.
16. Roșculeț, M., Algebră liniară, geometrie analitică și geometrie diferențială, Editura
Tehnică, București, 1987.
17. Roșculeț, M., Analiză matematică, Editura Tehnică, București, 1996.
18. Șerbănați, L.-D., Limbaje de programare și compilatoare, Editura Academiei
Române, București, 1987.
19. Sima, V., Varga, A., Practica optimizării asistate de calculator, Editura Tehnică,
București, 1986.
20. Udriște, C., Bucur, C., Probleme de matematici și observații metodologice, Editura
Facla, Timișoara, 1980.
21. Vraciu, G., Popa, A., Metode numerice cu aplicații în tehnica de calcul, Editura
Scrisul românesc, Craiova, 1982.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sisteme de operare si limbaje de programare.pdf