Informatică Agrară

Capitolul 1

INTRODUCERE ÎN INFORMATICA AGRARĂ

1.1. Definiţii şi noţiuni de bază

Calculatorul a reuşit să preia multe sarcini pe care la început oamenii le rezolvau doar cu

ajutorul minţii sau manual. De atunci au apărut, pe baza calculatorului, noi orizonturi de

dezvoltare, cum ar fi stimularea reacţiilor chimice sau prezicerea vremii. Pentru rezolvarea

problemelor, calculatorul are nevoie de anumite date primare, prezentate într-o formă astfel încât

acesta să le înţeleagă şi pe care urmează să le prelucreze. Aceste date reprezintă informaţia

primară ce va fi prelucrată obţinându-se informaţia finală.

Prelucrarea informaţiilor cuprinde conţinutul, analiza, modelarea şi managementul

structurii şi modului de transmitere a informaţiilor.

Informatica este o ştiinţă, o tehnică şi o aplicaţie de prelucrare mecanică şi de transmitere

a informaţiilor.

Informatica agrară este ştiinţa, tehnica şi aplicaţia prelucrării informaţiilor în domeniul

agrar (agricultură, silvicultură, zootehnie, horticultură).

Scopul informaticii agrare îl reprezintă optimizarea proceselor şi crearea unui sistem

informaţional computerizat pentru o eficientă utilizare a informaţiilor şi susţinerea proceselor de

decizie în practică, consultanţă, calificare, specializare, cercetare, politică sau administrarea

domeniului agrar.

Particularităţile utilizării informaticii în domeniul agrar rezultă din împletirea mijloacelor

şi metodelor informaticii cu cunoştinţele practice şi teoretice specifice acestui domeniu, în

rezolvarea problemelor existente, în special cu privire la controlul şi comanda sistemelor biologice

luând în considerare actele normative şi structura specifică a producţiei, a întreprinderii şi a pieţei.

Informaţia economică este o dată orientată al cărei scop constă în pregătirea unei afaceri.

Informaţiile câştigă în întreprinderea economica o importanţă crescândă prin:

- creşterea concurenţei pe piaţa cererii şi a ofertei;

- creşterea capacităţii de productie a tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale;

- creşterea complexităţii proceselor de producţie şi a cadrului politic şi economic (în special în

agricultură).

1.2. Importanţa informaţiei

Importanţa informaţiei în întreprinderi rezidă din faptul că aceasta este resursă în

procesele de producţie, factor important în procesul de luare a deciziei şi factor de concurenţă.

3 Factor de concurenţă pentru întreprindere în mediul său ambiant

2 2 Factor de bază în procesul de

luare a deciziilor

1 Resursă

în procesul

de producţie

A B Întreprinderea C D E

Figura 1.1. Importanţa informaţiei în întreprinderea economica

Ca mijloc de producţie sau resursă, pot fi descrise in limbaj economic anumite mărimi de a

căror valoare depinde capacitatea de producţie a unui întreprinzător sau a întregii economii

naţionale. Informaţia îndeplineşte condiţiile de care o resursă este legată, şi anume:

- are un real avantaj;

- îşi atinge scopul;

- disponibilitate;

- transmisibilitate.

În procesul de decizie informaţia este cea pe care se bazează întreaga planificare.

Informaţiile duc la alegerea metodei celei mai adecvate de luare a deciziilor în cadrul planificării,

corespunzător poziţiei decidentului şi a razei sale de acţiune (figura numarul 1.2).

În legătură cu structurarea cea mai potrivită a sistemului informaţional şi comunicaţional o

problemă importantă o reprezintă realizarea unei integrări orizontale şi verticale corespunzătoare.

O reală şi activă integrare între ramura de producţie pe orizontală, pe de o parte, şi scara ierarhică

pe verticală, pe de altă parte, este necesara mai ales în marile întreprinderi cu un număr mare de

angajati. In principiu insa, si pentru intreprinderile mici sistemele informationale si

comunicationale trebuie sa fie construite corespunzator. Pe orizontală se pune problema

diferenţierii între anumite funcţiuni ale întreprinderii (de producţie, de aprovizionare, de desfacere,

financiară) sau diferite ramuri de producţie (producţia de lapte, de carne de vită, de nutreţuri) sau

este vorba de o combinaţie a celor două criterii de structurare. Pe verticală sunt necesare încă de

la primele nivele ierarhice informaţii de documentare şi control. La mijlocul ierarhiei sunt

necesare informaţii de sprijinire a deciziilor şi de control operaţionale, pe care se bazează în final

informaţiile de planificare şi conducere necesare organelor de conducere ale întreprinderii.