Instalații de Stingere cu Ceață de Apă

CAPITOLUL 1

NOŢIUNEA DE INCENDIU ŞI

STINGEREA INCENDIILOR CU APĂ

1.1. Noţiunea de incendiu

Dicţionarul limbii române defineşte incendiul astfel: „Foc mare care cuprinde şi distruge parţial sau total o clădire, o pădure etc.”

Cu mulţi ani în urmă majoritatea oamenilor si chiar literatura de specialitate foloseau pentru acest fenomen noţiunea de foc şi foarte rar incendiu. Astăzi ne este familiar, aproape tuturor, pentru un astfel de fenomen nedorit, noţiunea de incendiu.

A defini un fenomen, cum este de exemplu incendiul, înseamnă a cunoaşte forma exterioară a lucrurilor prin care se manifestă esenţa lui şi care poate fi percepută direct prin organele senzoriale. Acest lucru nu este uşor de făcut, mai ales că o bună definiţie trebuie să cuprindă esenţa fenomenului, să fie clară, scurtă, uşor de înţeles şi de reţinut. Deci în a defini cât mai corect incendiul trebuie să se ţină seama de toate elementele care stau la baza acestui fenomen, ca iniţierea, dezvoltarea şi lichidarea lui, precum şi de consecinţele ce le poate cauza.

Aceste elemente pot îi exprimate succint prin: • existenţa combustibilului şi acţiunea unei surse de aprindere ; • iniţierea şi dezvoltarea unei arderi şi scăparea ei de sub control; • producerea de pierderi materiale in urma arderii; • necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere cu scopul întreruperii şi lichidării procesului arderii.

Lipsind unul din aceste elemente, nu putem spune că avem de-a face cu un incendiu. Incendiul este o ardere iniţiată de o cauză bine definită, cu sau fără voia omului, scăpată de sub control, in urma căreia se produc pierderi de materiale şi pentru a cărei întrerupere şi lichidare este necesară o intervenţie cu mijloace adecvate.

Orice incendiu este însoţit de fenomene chimice şi fizice cum sunt: reacţii chimice pe timpul arderii, degajarea şi transferul de căldură, producerea de flăcări, degajarea, separarea şi răspândirea produselor arderii, formarea schimbului de gaze etc. Pe timpul incendiului toate aceste fenomene nu se produc separat, ci sunt strâns legate între ele şi se desfăşoară pe baza legilor chimiei şi fizicii specifice fenomenelor respective.

Cunoscând amploarea acestor fenomene, dacă este posibil chiar concretizate prin anumiţi parametri, se creează posibilitatea aprecierii cât mai real a situaţiei incendiului şi a luării unei hotărâri concrete în vederea stingerii acestuia. În practică apar cazuri când elementele de bază ale incendiului pot influenţa apariţia unor condiţii care să complice situaţia, ca de exemplu producerea de explozii, fierberea şi debordarea lichidelor combustibile din rezervoare, deformarea şi surparea elementelor de construcţie şi a instalaţiilor tehnologice.

1.1.1. Noţiuni generale despre incendiu.

Incendiul este o ardere iniţiată de o cauză definită, cu sau fără voia omului, scapată de sub control, care distruge bunuri materiale, pune în pericol viaţa persoanelor şi a animalelor.

Incendiul este procesul care întruneşte concomitent următoarele trei condiţii:

- Este o combustie (ardere) rapidă ce se dezvoltă (propagă) fără control în timp şi în spaţiu;

- Pune în pericol viaţa oamenilor şi animalelor şi/sau distruge bunuri materiale;

- Implică acţiunea omului prin metode, procedee şi substanţe de stingere adecvate în vederea întreruperii procesului de ardere şi pentru limitarea consecinţelor acestuia.

Orice incendiu este însoţit de fenomene chimice şi fizice cum sunt: reacţii chimice care se produc pe timpul arderii, degajarea sau transferul de căldură, producerea de flăcări, separarea şi raspândirea produselor arderii, producerea schimbului. Aceste fenomene nu se produc separat şi limitat pe timpul incendiului, ci sunt strâns legate între ele desfăşurându-se pe baza legilor fizice şi chimice, specific fenomenelor respective.

Focul reprezintă manifestarea unei reacţii chimice ce poartă numele de combustie (ardere), caracterizată prin degajare de căldură însoţită, de regulă, de fum şi lumină. Această reacţie apare la interacţiunea a două elemente – combustibil şi oxigen – în prezenţa unui iniţiator: căldură. Odată iniţiată, reacţia chimică generează ea însăşi căldură şi continuă atât timp cât există suficient oxigen şi combustibil (reacţie continuă) – ardere autoîntreţinută. Schematic, această interacţiune dintre oxigen, substanţa combustibilă şi căldură este prin exprimată prin aşa numitul “triunghi al arderii”. O altă interpretare schematica al acestui fenomen este data prin „Tetraedrul ardeii” unde luat în considerare că reacţia este continuă.

Fig.1.1. – Triunghiul arderii Fig.1.2. – Tetraedrul arderii

Absenţa unuia dintre aceste elemente duce la oprirea reacţiei. Procedeele cele mai cunoscute de stingere se bazează tocmai pe acest principiu al ruperii echilibrului celor trei elemente.

Întreruperea arderii prin răcirea zonei de ardere. Este exact ceea ce face apa, folosită ca agent de stingere.

Întreruperea arderii prin scăderea procentului de oxigen din zona de ardere. Se realizează prin crearea unei zone de protecţie între stratul de oxigen atmosferic şi suprafaţa de ardere. În situaţia în care se folosesc mijloace de stingere cu dioxid de carbon (CO2) se realizează şi o creştere a procentului din acest gaz incombustibil în zona atacată (inertizare).

Întreruperea arderii prin înlaturarea substanţelor combustibile. Metoda clasică de stingere pentru a cărei exemplificare este sufficient să amintim de tăierile din faţa frontului de ardere, pe direcţia de propagare, în cazul incendiului de pădure.

Halonii şi pulberile stingătoare acţionează într-un alt mod asupra incendiului. Acesta interferează în reacţia chimică de oxidare (ardere).