Integrarea socială a copiilor cu dizabilități

INTRODUCERE

Scoaterea din „conul de umbră” a problematicii protecției copilului și plasarea acesteia într-o zonă de interes, constituie o prioritate națională. Protecția de care trebuie să beneficieze copilul într-un stat democratic reprezintă un element foarte important.

Transpunerea în practică a principiului conform căruia toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi, trebuie să se aplice corespunzător și pentru copii, în așa fel încât aceștia să beneficieze de ajutorul și asistența specială de care au nevoie pentru a-și îndeplini rolul lor în societate.

În definirea și implementarea strategiei sale în domeniul protecției copilului, Guvernul României pornește de la premisa politică majoră a continuării și aprofundării reformei în domeniu, prin valorificarea experienței și rezultatelor pozitive obținute până în prezent și prin acordarea unei atenții sporite față de aspectele care ridică încă probleme majore de sistem.

Prezentul proiect de strategie și acțiune a Guvernului în domeniul protecției copilului reprezintă o revenire și o ameliorare a strategiei anterioare. Principiile pe care Guvernul își fundamentează strategia în domeniul protecției copilului sunt:

1. Principiul interesului superior al copilului

2. Principiul nondiscriminării și egalității șanselor

3. Principiul asigurării unui mediu familial

4. Principiul descentralizrii

5. Principiul solidarității

6. Principiul intervenției intersectoriale și interdisciplinare

7. Principiul parteneriatului

Strategia pe care ANPCA a propus-o ca document de referință în promovarea drepturilor copilului are ca finalități: responsabilitatea comunității în abordarea problematicii copilului, în conformitate cu practica existentă la nivelul țărilor din spațiul euro-atlantic; clarificarea responsabilităților, rolurilor și relațiilor dintre diferitele instituții implicate în problematică, la diverse niveluri; creșterea eficacității ( în sensul rezultatelor obținute) și eficienței ( în sensul utilizării sumelor alocate) în sistem, precum și asigurarea transparenței utilizării fondurilor. Nu în ultimul rând, un rezultat al aplicării strategiei va fi creșterea profesionalismului resurselor umane din sistem, din toate tipurile de servicii și de la diferite nivele, conștientizând importanța actului profesional în domeniu, fiindcă a lucra cu copilul și pentru copil înseamnă în egală măsură competență, devotament și responsabilitate pentru viitor.

Ne propunem să analizăm detaliat situația copiilor cu dizabilități din România, referindu-ne la modalitățile de integrare socială a acestora, în conformitate cu legislația din țara noastră și din Uniunea Europeană. Nu în ultimul rând, ne vom focaliza asupra unor studii de caz referitoare la copii cu dizabilități din Arad.

Statutul persoanei cu dizabilități a cunoscut și trebuie să cunoască un proces de schimbare și continuă îmbunătățire, astfel încât să se ajungă la demnitate și personalitate, atât datorită unei structuri publice descentralizate cu rol de reformă și control, a parteneriatului puternic dezvoltat între structurile de stat și ONG-urile persoanelor cu handicap sau a celor care activează în domeniul protecției persoanelor cu handicap,cât și a descentralizării sistemului de protecție existent și a umanizării acestuia.

Este deosebit de important de subliniat faptul că acțiunea de integrare se plasează pe două direcții:

- Integrarea copiilor deficienți în învățământul public și păstrarea lor în familia naturală

- Integrarea copiilor cu deficiențe asociate, grave, severe sau profunde din căminele spital sau din familie, neșcolarizați anterior, în școlile speciale, cu menținerea lor, acolo unde este posibil, în familie

Mi-am ales această temă pornind de la Strategia Guvernamentală în domeniul Protecției Copilului în dificultate, care se bazează pe următoarele principii:

- Interesul superior al copilului

- Nediscriminare și egalitatea șanselor

- Asigurarea unui mediu familial

- Descentralizarea și responsabilizarea comunității

- Solidaritate

Direcțiile generale ale procesului de reformă a sistemului de protecție a copilului aflat în dificultate sau în situație de risc sunt:

- Prevenirea și reducerea abandonului copiilor de către propriii părinți, prin sprijinirea familiilor aflate în situații dificile

- Restructurarea serviciilor și instituțiilor de tip rezidențial existente, inclusiv a serviciilor pentru copii cu deficiențe sau cu handicap

- Îmbunătățirea, completarea și armonizarea cadrului legislativ necesar în vederea organizării și funcționării sistemului de protecție a copilului, atât pentru perfecționarea și clarificarea acestuia, cât și pentru alinierea sa la standardele prevăzute de normele și tratatele internaționale în domeniu, la care România este parte.

Pornind de la aceste premise, lucrarea mea este structurată pe trei capitole, după cum urmează:

- Capitolul I - Considerații generale privind copiii cu dizabilități

- Capitolul II - Studiul teoretic asupra oprtunității înființării și dezvoltării unui centru de consiliere și sprijin pentru părinți

- Capitolul III - Cercetare privind modalitățile de integrare și educare a copiilor cu dizabilități

- Concluzii