Asigurarea în Transporturi

Capitolul 1: Conceptul de asigurări în cadrul transporturilor terestre, maritime şi aeriene

1.1. Nevoia de protecţie

Întotdeauna omul a simtit nevoia de protectie, fiind supus unor pericole multiple si variate, cauzate de fortele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiti factori sociali sau socio-economici, cautând sa se apere împotriva acestora, sa le prevada, sa le previna sau sa le micsoreze efectele devastatoare, ori de câte ori acest lucru a fost posibil.

Dorinta omului pentru securitate, pentru asigurarea împotriva incertitudinii viitorului, este veche precum rasa umana însasi. La început, el a încercat numai sa-si satisfaca nevoia de a se descurca singur, însa mai târziu a gasit un sprijin în familie, clan, organizatie : “Oamenii primitivi nu au descoperit nevoia de asigurare, considerând ca erau protejati de familie sau de trib, unde mutualitatea însasi, ca si în asigurari, era o realitate. Acest lucru nu era adevarat la civilizatiile antice ale Egiptului, Feniciei, Greciei si Romei în care individul se vedea expus la multe riscuri fara protectia comunitatii familiei”.

Pericolele la care sunt expuşi oamenii şi bunurile sunt multiple şi variate, ei aparând în postura de “victime” ale fortelor naturii, de “actori” ale propriilor lor destine, precum şi de “agresori” conştienşi sau inconştienţi ai semenilor lor, ai naturii, ai mediului ambiant.

Riscul şi perceptia lui socială

Riscul se defineşte ca pericol potenţial sau ca o pierdere posibilă. Când vorbim de pericole sau de pierderi avem în vedere o serie de evenimente nedorite cu consecinţe materiale, spirituale şi financiare grave, cu vătămări corporale sau deteriorări ale stării de sănătate, în cazuri extreme acestea se manifestă prin decese sau prin calamităţi naturale. Deoarece pericolele sunt “potenţiale” iar pierderile sunt posibile, aceste evenimente sunt incerte, ele putându-se întâmpla într-o anumită perioadă de timp sau nu. Când anume şi în ce împrejurari concrete se va produce evenimentul nedorit nu poate şti nimeni şi nici anticipa cu precizie.

Gradul de incertitudine se poate evalua cu ajutorul statisticii matematice, în sensul determinării probabilităţii de realizare a lui. Conceptului de risc i se asociază două dimensiuni semantice :

• gradul de incertitudine - consecinţe materiale şi financiare aferente producerii unui eveniment nedorit

• percepţia riscului

Modul în care se conştientizează anumite pericole diferă de la o persoană la alta. Această componentă psiho-socială a conceptului de risc este foarte importantă în analizarea şi mai ales în interpretarea riscurilor materiale sau tehnologice la care sunt supuşi oamenii şi bunurile lor.

Existenţa nu poate fi gândită fără riscuri. Ele fac parte în mod necesar din viaţa noastră. Asa cum sublinia o celebră maximă de pe Wall Street în New York, previziunea este un lucru dificil mai ales atunci când se aplică la viitor .

Singura noastră şansă este de a conştientiza în mod realist riscurile la care putem fi supuşi, de a încerca o evaluare cât mai adecvată a lor şi, respectiv, de a găsi modelele cele mai potrivite de a controla aceste riscuri.

Evitarea completă a riscurilor este practic imposibilă. Totuşi, fiecare dintre noi poate să evite producerea unor anumite riscuri. Este o metodă pasivă, de renunţare de fapt la acele activităţi care implică un anumit risc. Chiar dacă nu putem evita complet riscul producerii unui eveniment nedorit, putem găsi mijloace de a reduce probabilitatea de realizare a acestuia.

Pierderea financiară rezultată nu poate fi compensată pe altă cale decât prin asigurare. În acelasi timp, integritatea fizică, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi si ele afectate, ducând la imposibilitatea desfăşurării unei activităţi, şi deci lipsa unui venit. Împrumuturile pentru achizitionarea de diferite bunuri şi locuinţe, automobile, etc., asigurarea unui venit suplimentar pentru perioada pensionării se pot realiza tot prin asigurare.

Conştientizarea şi manifestarea nevoii de protecţie a oricărui om, ca şi decizia de a accepta asigurarea, ca demers individual şi facultativ, sunt determinate în mare măsură de factori obiectivi (economici, economico-sociali - crize economice, inflaţie, somaj, financiari - disponibilitatea de a folosi o parte din venituri pentru aceasta, sociali, familiali, educaţionali) şi factori subiectivi (experienţele anterioare, cunoaşterea avantajelor şi protecţiei oferite de asigurare).

1.2. Riscuri specifice activităţii de transport

1.2.1. Riscuri apărute în transportul rutier şi aerian

Transportul reprezintă o latură a activităţii economice a societăţii omeneşti, organizată în scopul învingerii distanţelor. Prin activitatea de transport se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor sau a oamenilor în vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.

Fără transport, producţia bunurilor materiale ar fi fost condamnată să se limiteze strict la resursele existente pe plan local, iar exploatarea acestora ar fi fost determinată exclusiv de cerinţele satisfacerii nevoii sociale pe plan local.

Dezvoltarea transporturilor, apariţia de noi mijloace de transport perfecţionate şi specializate a eliminat izolarea economică, a permis specializarea şi schimbul de activităţi, formarea pieţei naţionale şi a pieţei mondiale, dezvoltarea comerţului pe plan intern şi internaţional.

Astăzi schimbul de produse şi activităţi este aşa de dezvoltat încât, practic, nu mai există zone şi localităţi care să depindă exclusiv de produsele obţinute pe plan local. Transportul a făcut posibilă exploatarea mai completă şi mai eficientă a resurselor naturale ale planetei, contribuind nemijlocit la progresul economico-social al ţărilor lumii.