Președintele României

ARGUMENT

Potrivit Constituţiei, Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. El veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. In acest scop, preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate .

Pentru definirea funcţiei de Preşedinte al României - investit cu exercitarea unor atribuţii inerente acestei instituţii politice şi administrative, important de reţinut este faptul că el nu dispune de o putere absolută în realizarea funcţiilor sale. Aceste funcţii fiind funcţii proprii puterii executive, exercitarea lor este împărţită între Preşedintele României şi Guvern, ambele autorităţi aflându-se sub control parlamentar.

Prima dintre funcţiile instituţiei preşedinţiale, şi anume funcţia de reprezentare, derivă din caracterul „reprezentativ" al Preşedintelui României în raporturile cu alte state sau organisme internaţionale. In numele României, preşedintele încheie tratate internaţionale, după ce acestea au fost negociate de Guvern, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice (art. 91). Pe plan intern, Preşedintele, ca ales al naţiunii, participă la exercitarea suveranităţii naţionale.

Cea de a doua funcţie a Preşedintelui României se realizează în calitatea sa de garant al independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. In exercitarea acestei funcţii, Preşedintele României îşi manifestă aptitudinile prin mijloace de acţiune prevăzute în Constituţie, sub un control parlamentar specific. Astfel, Preşedintele este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de Preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, el poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate, iar în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, ia măsuri de respingere a agresiunii sau instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă, în calitatea sa de garant al Constituţiei, Preşedintele României veghează ia respectarea acesteia. Atunci când constată că Parlamentul adoptă legi contrare Constituţiei, poate cere, înainte de promulgare, reexaminarea legii în Senat şi în Camera Deputaţilor, sau poate să-şi exercite dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor adoptate de Parlament.

Preşedintele României numeşte candidatul la funcţia de prim-ministru, miniştrii, judecătorii, precum şi persoanele care îndeplinesc alte funcţii stabilite de lege, sub semnul rigorilor statului de drept.

A treia funcţie exercitată de Preşedintele României, este funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, În acest scop, Preşedintele înlesneşte colaborarea autorităţilor publice, aplanează sau previne relaţiile tensionate dintre acestea, tranşează eventualele divergenţe care se pot manifesta între autorităţile publice şi diferite segmente ale structurii sociale de pe o poziţie de neutralitate.