Reclamă vs publicitate

INTRODUCERE

Publicitatea nu poate fi redusă la o teorie sau la un singur model: de fapt creaţia publicitară bazată pe explozii continue de sens, pe reînnoiri imprevizibile, nu poate fi urmarea unei simple ecuaţii. Dar publicitatea înseamnă în primul rând comunicare şi există reguli pentru o bună comunicare.:

“În captarea şi prelucrarea primară a informaţiilor, omul se serveşte de mecanismele senzorial-perceptive; senzaţiile îi dau posibilitatea să recepţioneze informaţiile în funcţie de însuşirile fizice ale obiectelor, dar şi de trebuinţele şi activităţile desfăşurate. Percepţiile şi reprezentările îl ajută pentru a pune în relaţie informaţiile senzoriale diferite, dar şi informaţiile actuale cu cele conservate în memorie. Tratarea superioară a informaţiilor, prelucrarea şi interpretarea lor, este realizată cu ajutorul proceselor logico-raţionale, între care gândirea ocupă locul central” Orice mesaj are un conţinut (ceea ce trebuie transmis) dar acesta modifică relaţia ce uneşte personajele angajate în actul comunicării. Conţinutul este necesar, dar fără o conştientizare a acestei relaţii, mesajul nu funcţionează. Această concluzie este vitală pentru publicitate.

“Secolul nostru este martorul unei avalanşe de informaţii fără precedent care constituie o ameninţare pentru organismul uman, aceasta apărând mai importantă, cu cât şi în viitor ne vom afla în faţa unei <<hipertrofii>> informaţionale. Informaţia (în tot complexul ei) devine astfel unul din cei mai importanţi factori psihosociali ambientali care influenţează şi va influenţa fiinţa umană”

“Captarea, prelucrarea, stocarea şi transformarea informaţiilor (procese informaţional-operaţionale) au rolul de a asigura orientarea şi controlarea utilă a conduitelor; implică sensibilitatea, percepţia, reprezentarea, gândirea, memoria, imaginaţia” Publicitatea şi reclama formează fenomenul publicitar, având ca obiectiv vânzarea de produse şi servicii. Acest obiectiv este totodată general (prin publicitate care cuprinde totalitatea mijloacelor şi tehnicilor folosite) şi specific (prin reclamă care <<operează>> direct în câmpul de influenţă al consumatorului prin manipulare, influenţare şi persuadare a publicului ţintă).

“Senzaţiile se regăsesc transfigurate sub forma senzitivităţii; au fost introduse în diferite tipologii temperamentale şi de personalitate. Carl Gustav Jung vorbea de un extravertit senzorial (cu simţul realităţii faptice obiective, cu trăiri reale ale obiectului concret, senzaţiile servindu-i drept fir călăuzitor spre noi senzaţii) şi de un introvertit senzorial (care se ghidează după fapticul imediat, se orientează după intensitatea componentei subiective a senzaţiei declanşate de stimulul obiectiv). Cu toate că simţurile şi senzaţiile produse de ele îndeplinesc un rol enorm în viaţa omului sunt totuşi imperfecte, omul nefiind satisfăcut de ele. De aceea, de-a lungul istoriei omul a încercat să le mărească posibilităţile naturale cu ajutorul unor mijloace tehnice (microscopia şi telescopia, cinematografia ultrarapidă, microfonul ,telefonul, televiziunea)”

Aproape toți suntem interesați de publicitate. Aproximativ 400 de miliarde de dolari americani se cheltuiesc în lume în fiecare an pe publicitate.Consumatorul obișnuit este supus la sute de reclame în fiecare zi. Cu toate acestea, publicitatea continuă să fie învăluită în mister.

Majoritatea publicității nu se prezintă sub formă de “știre”. Mare parte din publicitatea cu care ne confruntăm nu prezintă știri și este dificil să ne dăm seama cum acționează asupra noastră. Întocmai această lucrare dezvăluie efectele publicității și descrie unele mecanisme psihologice care stau la baza lor.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE PUBLICITATE ŞI RECLAMĂ

1.1 Publicitatea - Generalității, Definiții.

La începuturile sale, mesajul publicitar avea un caracter pur informativ. Apoi, datorită existenţei mai multor mesaje simultane, s-a acordat atenţie formei de prezentare, pentru ca reclama să fie recepţionată şi reţinută. Primele adevărate reclame au fost afişele şi foile volante conţinând mesaje publicitare.

La mijlocul secolului XIX, când revoluţia industrială a antrenat progrese importante in toate sectoarele sistemului social si economic, se poate vorbi de o industrie de reclame – în SUA. V. Palmer a fost primul agent american de publicitate. În 1841, el a înfiinţat la Philadelphia prima agenţie de publicitate, apoi la Boston în 1844 şi la New York în 1849. Primul mediu purtător de reclamă au fost ziarele, urmat la jumătatea secolului XIX de reviste, care au constituit al doilea mediu. Prima reclamă apărută într-o revistă din SUA s-a publicat în anul 1844 în Southern Messanger, al cărui editor a fost o vreme celebrul scriitor Edgar Alan Poe.

După primul război mondial a fost introdus conceptul de marcă, înţelegându-se prin aceasta un nume folosit pentru identificarea produsului.

Reclama a luat amploare apoi odată cu apariţia radioului, care a constituit al treilea mediu purtător de mesaj publicitar. Apariţia televiziunii a constituit, începând cu anii 1950 şi apariţia celui de al patrulea purtător de mesaj publicitar. În numai trei ani (1949 –1951), încasările din reclama de televiziune au crescut de zece ori, iar in 1960, televiziunea este deja principalul purtător de reclamă în SUA. De-a lungul vremii, designul de reclamă a oscilat între informaţie si componenta artistică. Cei mai talentaţi creatori au ştiut însă să îmbine latura informaţională cu dimensiunea artistică, să integreze experienţa istorică exigenţei timpului lor.