Aspecte comparative privind raportarea financiară la nivel național și internațional

INTRODUCERE

În prezent, la nivel internațional, se folosesc două sisteme de contabilitate, cel francez și cel anglo-saxon, respectiv două referențiale internaționale, cel emis de IASB și cel emis de FASB, înregistrându-se o tendință evidentă de armonizare a acestora. Drept urmare, se folosesc tot mai des alte referențiale decât cele naționale în elaborarea situațiilor financiare.

Normele contabile internaționale emis de IASB - Internațional Accounting Standards Board - întâlnite sub acronimul IFRS - Internațional Financial Reporting Standards - sunt aplicate în prezent în multe state ale lumii inclusiv în statele membre al UE - Uniunea Europeană -, precum și în, Hong Kong, Australia, Rusia, Singapore, Pakistan, Africa de Sud. Circa 100 de state impun ori permit folosirea IFRS ori au o politică de convergență spre acestea.

La nivel național, în România practica raportărilor consolidate are o vechime de două decenii cel mult, însă cu siguranță aceasta se va extinde având în vedere reglementările contabile noi, armonizate cu Directivele Europene IV și VII, respective intrarea în vigoare a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1802 din decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile cu privire la situațiile financiare anuale individuale și consolidate.

În cadrul preyentei lucrării sunt integrate elementele semnificative , cu privire la situațiile financiare, din Directivele Europene și Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), precum și din reglementarea națională și anule din O.M.F.P nr. 1802/2014.

Pentru realizarea demersului științific în prezenta lucrare am avut în vedere obiectivele următoare:

- Punerea în evidență a abordărilor privind elaborarea situațiilor financiare anuale din punct de vedere teoretic și metodologic;

- Realizarea de analize comparative cu privire la reglementările internaționale și naționale privind situațiile financiare anuale;

- Realizarea unui studiu privind întocmirea și auditarea situațiilor financiare anuale individuale la nivel de societate și consolidate la nivelul grupului a cărui membră este societatea analizată;

Elaborarea acestei lucrări din punctul meu de vedere necesită un studiu destul de aprofundat și vast, deoarece pentru a surprinde aspectele comparative cu privire la raportarea financiară la nivel național și internațional, este necesar să se studieze tot ceea ce presupune reglementare contabilă atât națională cât și internațională și a se evidenția atât asemănările cât și diferențele dintre cele două referențiale contabile.

Procedeul utilizat în metodologia prezentei teze îl constituie analiza aprofundată a reglementărilor contabile internaționale și naționale, iar în final an realizat o analiză comparativă a celor două tratamente contabile.

CAPITOLUL I:

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND RAPORTAREA FINANCIARĂ

Prin geneză, contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entități.

Obiectivul contabilității, indiferent dacă este contabilitate financiară sau de gestiune, este să asigure o imagine fidelă, clară și completă a entității, a rezultatului activității și a situației financiare a entității patrimoniale.

Informația contabilă, pe lângă o utilizare internă proprie managementului întreprinderii, este „destinată utilizatorilor externi definiți de: investitorii de capital, bancherii, angajații, furnizorii, clienții, guvernul și instituțiile sale, precum și publicul” (Munteanu, 2015,17).

Raportarea financiară este „o temă foarte dezbătută și recentă în întreaga lume contabilă datorită necesității de dezvoltare a sistemelor contabile naționale. Așa cum profesia contabilă trece printr-o perioadă de schimbări majore, importanța fiind mai mare a auditorilor și analiștilor decât al contabililor, tot așa se întâmplă în cadrul contabilității având loc o reașezare de forțe: problematica ținerii conturilor și a înregistrărilor contabile pierde teren în favoarea raportările financiare” (Fekete, 2008 ).

Obiectivul raportării financiare este „acela de a oferi informații financiare cu privire la entitatea raportoare, informații care să fie utile pentru investitorii existenți și potențiali, împrumutăroii și alți creditori, în deciziile pe care aceștia le iau cu privre la oferirea de resurse entității”( Munteanu, 2015,23).

Rapoartele financiare (situațiile financiare) „oferă informații despre poziția financiară a unei entități raportoare, rezultatele (performanța) și modificările poziției financiare ale acesteia” (Fekete, 2008, 44).