Contabilitatea stocurilor și a producției în curs de execuție

Capitolul 1.

Probleme generale privind sistemul contabil din România utilizat în organizarea contabilităţii stocurilor

1.1 Organizarea evidenţei stocurilor

Conceptul de gestiune are semnificaţii teoretice şi implicaţii practice distincte în funcţie de contextul în care sunt folosite :

a) administrarea generală cu maximă eficienţă a patrimoniului sau a unor bunuri

aparţinând unei persoane fizice sau juridice de către reprezentantul acesteia ;

b) totalitatea bunurilor încredințate unei persoane, denumită gestionar, în

vederea păstrării şi vânzării lor ;

c) totalitatea operaţiilor de primire, păstrare şi eliberare a bunurilor sau valorilor

băneşti efectuate.

Ultimele 2 accepţiuni sunt avute în vedere de abordarea metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor. Doctrina contabilă recomandă unele criterii orientative privind înființarea gestiunilor, cum ar fi :

1. Volumul operaţiilor de primire - predare dintr-o perioadă de timp dată. Este cel mai important criteriu de care se stabileşte numărul de opţiuni dintr-o unitate patrimonială. Astfel, într-o unitate patrimonială de dimensiuni reduse, poate fi înfiinţată o singură gestiune pentru toate stocurile pe care le deţine, în timp ce într-o unitate patrimonială de dimensiuni mari este necesară să se înfiinţeze gestiuni specializate pe principalele categorii de produse.

2. Volumul, suprafaţa şi amplasamentul depozitului care duc la înfiinţarea de gestiuni distincte. În raport cu acest criteriu se pot înfiinţa depozite centrale sau generale care deservesc întreaga unitate patrimonială sau depozite care deservesc, de regulă, unităţi operative proprii.

Indiferent de criteriile adoptate pentru înființarea gestiunilor de produse (mărfuri) acestea trebuie organizate astfel încât pentru fiecare categorie de stoc a cărui evidenţă contabilă se realizează cu ajutorul unui cont distinct, aceasta să poată fi identificată faptic şi spaţial.

Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor, stocurilor, doctrina contabilă a elaborat mai multe metode de evidenţă operativă şi analitică a gestiunii de mărfuri, dintre care cele mai utilizate sunt :

1. Metoda cantitativ valorică

2. Metoda operativ contabilă sau pe solduri

3. Metoda global valorică

Metoda cantitativ valorică (pe fişe de conturi analitice)

În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativă pe categorii de bunuri, iar în contabilitatea generală se ţine o evidenţă cantitativ valorică, care prezintă următoarele caracteristici:

• Documentele de intrare şi ieşire se înregistrează mai întâi cantitativ în fişele de magazie, care se ţin la locurile de depozitare;

• Aceleaşi documente, grupate pe operaţii de intrare şi ieşire, se îmborderează separat şi împreună cu acesta se predau la biroul contabilităţii stocurilor şi materialelor;

• La biroul contabilităţii materialelor aceste documente se prelucrează conform necesităţilor, sunt evaluate cantităţile la preţul de înregistrare şi se stabilesc conturile în care urmează să se înscrie operaţiile respective;

• După prelucrarea datelor din documente, materialele se înregistrează cantitativ şi valoric în fişele de conturi analitice, deschise pe feluri de materiale şi pe locuri de depozitare;

• O dată cu consemnarea în fişele contabile a intrărilor şi ieşirilor se obţine şi centralizatorul de materiale, zilnic pentru intrări şi lunar pentru ieşiri.

Verificarea concordanţei dintre datele înregistrate în conturile sintetice şi cele analitice de materii şi materiale se realizează la sfârşitul lunii prin compararea datelor înregistrate în fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitic din contabilitate şi întocmirea balanţelor de verificare a conturilor analitice.

Metoda operativ-cantitativă (pe solduri)

În cazul utilizării acestei metode, la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativă a bunurilor materiale pe categorii, în contabilitatea generală se ţine evidenţa valorică pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe şi subgrupe de bunuri. Verificarea exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitatea generală se face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în registrul stocurilor.