Hotărârea Judecătorească

INTRODUCERE

În problemele privind ocrotirea drepturilor subiective civile, de muncă, familial-matrimoniale, iar în cazurile prevăzute de lege - şi a drepturilor şi obligaţiunilor administrative, intereselor legitime şi de prevenire a contravenţiilor, un rol important îl deţine hotărîrea judecătorească.

În ştiinţa dreptului procesual-civil, conceptul hotărîrilor judecătoreşti ocupă unul din cele mai fundamentale locuri şi reprezintă obiectul de cercetare în analele multor specialişti în procedură civilă. Cu toate acestea, o atenţie deosebită se oferă studierii problemelor legalităţii şi temeiniciei actelor judecătoreşti şi stabilirii adevărului în cauză.

Adoptarea unei hotărîri legale şi întemeiate este precedată, totdeauna, de etapa examinării şi soluţionării cauzei. Examinând litigiul în ordinea procedurii civile, instanţa sau judecătorul îşi exprimă opinia sa, atât asupra chestiunilor separate ale procedurii, cît şi asupra fondului. Opinia instanţei sau a judecătorului, care activează în calitate de primă instanță, exteriorizată în formă scrisă, are denumirea de hotărîre judecătorească ( hotărîrea primei instanţe).

Instituţia hotărîrii primei instanţe se reglementează de art.14, Titlu XVI, XX, XXV, precum şi de alte norme ale Codului de Procedură Civilă RM. La aplicarea normelor menţionate e necesar de luat în consideraţie explicaţiile Plenului Curţii Supreme de Justiţie RM, care se conţin în hotărîrile Nr. 18 din 31 mai 2004 cu modificările nr.10 din 22 decembrie 2008 “Cu privire la unele chestiuni ce vizează procedura de eliberare a ordonanţelor judecătoreşti” , nr.24 din 12 decembrie 2005 cu modificările nr. 10 din 22 decembrie 2008 ” Privind aplicarea normelor Codului de procedură civilă la examinarea dosarelor în primă instanţă” , nr.2 din 07 iulie 2008 “Privind aplicarea legislaţiei procesual-civile la adoptarea hotărîrilor şi încheierilor ”

Codul de procedură civilă RM, şi anume alin.1 art.14 (red. Legii RM Nr. 155 din 05 iulie 2012), prevede 3 tipuri de acte judecătoreşti de dispoziţie - 1. hotărîrea judecătorească, 2. ordonanţa judecătoreasă, 3. încheierea judecătorească. În legătură cu acest fapt, iese la iveală o anumită inexactitate, pe care o comit unii autori. Astfel, după R.E. Gukasean, actele judecătoreşti ale judecătoriilor de primă instanţă, prin care litigiul se soluţionează în fond, au denumirea de hotărîre. Toate celelalte acte judecătoreşti de primă instanţă au denumirea de încheiere

Conceptul de hotărîre se conţine în alin.2 art.14 CPC RM. Sub noţiunea de hotărîre, legea, practica judiciară şi teoria procesual-civilă înţeleg un astfel de act judecătoresc, prin care litigiul se soluţionează în fond. Cu alte cuvinte, hotărîrea judecătorească este un act judiciar, care conţine concluziile judecătoriei de primă instanţă, despre faptul, dacă urmează sau nu să fie admise cerinţele persoanei interesate privind revendicarea drepturilor şi intereselor sale legitime.

Esenţa hotărîrii judecătoreşti are două aspecte. Primul este legat de caracteristica hotărîrii, care include în sine două puncte de plecare - declarativ şi imperativ. Ultimul descoperă esenţa hotărîrii judecătoreşti ca cea a unui act de aplicare a dreptului, prin relaţia acesteia cu norma juridică. Ambele aspecte constituie astăzi obiectul unor discuţii înflăcărate, întrucât se supun unor interpretări diferite în literatura de specialitate. Respectiv, în comunicarea ştiinţifică mai multă atenţie va fi oferită analizării esenţei hotărîrii judecătoreşti prin prisma teoriilor, existente în ştiinţa dreptului procesual-civil.

Hotărîrea judecătorească, ordonanţa judecătorească, încheierea judecătorească , fiind tipurile actelor judiciare de dispoziţie, îşi au particularităţile sale specifice, care nu întotdeauna se iau în consideraţie în practica judecătorească şi teoria procesual-civilă. De aceea, cercetarea problemei respective este actuală, ea poate constitui un aspect individual al cercetării ştiinţifice, numite drept „particularităţi ale actelor judiciare de dispoziţie”.