Carnetul Tir

INTRODUCERE

Convenţia vamală referitoare la transportul internaţional sub acoperirea carnetelor TIR încheiată la Geneva în 1959 oferă numeroase mijloace de protecţie care garantează interesele legitime ale autorităţilor vamale, cum ar fi: posibilitatea însoţirii transporturilor “sensibile”, stabilirea itinerariilor de transit şi reducerea perioadei de transit. Experienţa a demonstrate că soluţiile cele mai bune pentru remedierea iregularităţilor şi a limitelor sistemului TIR au fost găsite prin acţiunea comună a diferitor organe din cadrul Convenţiei TIR şi a Comisiei CEE-ONU.

Organizaţia Naţiunilor Unite, a cărui caracter este universal, este depozitara Convenţiei TIR şi, în această calitate, ea oferă cadrul şi serviciile necesare gestionării problematicii acesteia. În caz de necesitate ea adaptează prevederile Convenţiei de aşa manieră încît să servească interesele tuturor părţilor contractante, a autorităţilor vamale şi ale transportatorilor, în scopul dezvoltării susţinute a comerţului internaţional.

Operaţiunea TIR permite transportul marfurilor efectuat fără descărcare şi reîncărcare, peste una sau mai multe frontiere, de la un birou vamal de plecare al unei părţi contractante până la un birou vamal de destinaţie al unei alte părţi contractante, sau al aceleiaşi părţi contractante, în vehicule rutiere, ansamble de vehicule sau în containere, cu condiţia ca o parte din traseu între începutul operaţiunii TIR şi terminarea ei să fie un traseu rutier.

Mărfurile circulă sub acoperirea unui carnet TIR, care are dublă valoare: declaraţie vamală de tranzit şi document de garanţie. Acest carnet este eliberat transportatorilor de către asociaţiile garante agreate de autoritatea vamală din fiecare ţară semnatară.

Convenţia vamală referitoare la transportul internaţional sub acoperirea carnetelor TIR încheiată la Geneva în 1959 acordă transportatorilor avantaje de ordin vamal, menite să faciliteze traficul internaţional de mărfuri. Prin crearea posibilităţilor de a transporta mărfuri fără controale vamale la vămile de tranzit, durata transportului se scurtează, ducând şi la micşorarea cheltuielilor legate de staţionarea autovehiculului şi a echipajului în străinătate. Dacă nu se foloseşte carnetul TIR, atunci echipajul fiecărui autovehicul încărcat cu mărfuri trebuie să depună de fiecare dată, la intrarea pe teritoriul străin, o importantă garanţie vamală.

Mărfurile transportate sub carnetul TIR în vehicule rutiere sigilate sau în containere sigilate încărcate în vehicule rutiere nu vor fi supuse plăţii sau consemnării drepturilor şi taxelor de import sau de export de organele vamale şi nu vor fi supuse, de regulă, controlului vamal.

Actualitatea temei. Conţinutul Convenţiei TIR constă în facilitarea tranzitului internaţional de mărfuri deducînd la minim necesitatea efectuării contoalelor fizice a mărfurilor şi a perfectării actelor vamale.

Conform Convenţiei TIR pentru comerţ şi transporturi mărfurile pot traversa frontierele naţionale cu un minimum de invenţii din partea administraţiilor vamale. Indepărtînd piedicile tradiţionale din calea circulaţiei internaţionale de mărfuri, sistemul TIR favorizează dezvoltarea comerţului internaţional. Prin reducerea întîrzierilor, el permite realizarea de economii apreciabile privind costurile de transport. Convenţia TIR permite de asemenea, graţie lanţului internaţional de garanţie, un acces relativ simplu la garanţiile solicitate care sunt o condiţie sine qua non pentru ca industria de transport şi de comerţ să beneficieze de facilităţile sistemelor de tranzit vamal.

In fine, prin reducerea obstacolelor la transportul rutier internaţional pe care îl constituie controalele vamale, sistemul permite exportatorilor şi importatorilor să aleagă mai uşor forma de transport care răspunde cel mai bine necesităţilor lor.

Transporturile reprezintă o ramură fundamentală, ce se dezvoltă o dată cu alte ramuri ale economiei şi reflectă schimbările care au loc în întregul sistem al economiei mondiale.

În literatura de specialitate, transportul este caracterizat ca un cost direct adăugat la preţul produsului şi orice reducere a costurilor de transport va determina o creştere a profitului, presupunînd că preţul va rămîne constant. După cum menţionează economiştii, costul mediu de transport este între 5 şi 6% din preţul de vânzare cu amănuntul recomandat al produsului. Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia rezidă în importanţa transporturilor pentru Republica Moldova, care este prezentată de câţiva factori determinanţi cum ar fi:

- fiind o ţară mică, cu costuri de producere scăzute, comerţul internaţional este esenţial.

- economia ţării este bazată în special pe agricultură şi industria agricolă, care este foarte dependentă de buna funcţionare a industriei transporturilor şi a infrastructurii calitative, ceea ce ar asigura accesul producătorilor agricoli la pieţe.

- comerţul exterior al Moldovei este preponderent cu Rusia şi Ucraina (cu extindere treptată spre Europa de Vest şi Sud-Est), produsele de bază fiind produse agricole şi produse alimentare foarte sensibile la costul transporturilor, acesta este un tribut plătit poziţiei geografice a ţării unde sunt utilizate în special transporturile rutiere şi feroviare mult mai scumpe ca cele fluviale sau maritime.