Cultura Organizațională

INTRODUCERE

Alegerea acestei teme se bazează pe faptul că acest concept de cultură, ca temă, este destul de vastă şi foarte interesantă, la îndemâna oricui ca şi bibliografie, însă pentru mulţi, un mister.

Teoriile organizaţionale şi manageriale au debutat în mare parte o dată cu descoperirea importantei oamenilor şi a climatului socio-uman pentru funcţionarea eficientă a unei organizaţii. Este însă necesar să facem distincţie între cele două universuri ale organizaţiei. Pe de o parte, maşinile şi tehnologia, fluxurile productive şi piaţa de desfacere, productivitatea şi competitivitatea produselor iar pe de altă parte universul reprezentat de oameni individuali şi de relaţiile dintre ei, de cunoaşterea pe care oamenii o stochează, o produc şi o aplică, de miturile pe care le generează şi le acţionează sau de valorile la care aderă şi pe care le propun ca referinţă în relaţiile cu lumea din jur.

Aşadar, pe lângă structură, procese economice şi oameni, un element important organizaţiei este cultura. Trebuie să facem distincţie între, cultura” văzută ca un concept foarte larg (mentalitatea fiind o componentă a acesteia) şi cultura organizaţională. Cultura în sensul ei larg, poate fi definită ca ansamblul de valori care condiţionează comportamentele şi atitudinile acceptabile sau nu ale membrilor unei societăţi. Cultura organizaţională poate fi definită ca reprezentând un sistem de valori, tradiţii, credinţe, proceduri, concepte şi atitudini care creează contextual activităţii în organizaţii. De asemenea ea mai poate fi definită ca un ansamblu de convingeri şi aşteptări comune membrilor unei organizaţii, care produc norme de natură să modeleze comportamentul membrilor sau grupurilor ce fac parte din această.

După o documentaţie de durată, am ajuns la concluzia că această cultură organizaţională este un sistem de valori, prezumţii, credinţe şi norme împărtăşite de membrii unei organizaţii care îi unesc. Cultura organizaţională în mod obişnuit reflecta viziunile sau puctele de vedere privind, modalitatea în care lucrurile sunt executate aici. Cultura organizaţională este uneori numită şi cultura corporaţiei deoarece conceptul de cultura este frecvent folosit pentru a descrie mediul intern al corporaţiilor principale. Cultura este importantă pentru organizaţie deoarece indivizii acţionează pe baza valorilor împărtăşite de ei şi alte aspecte ale culturii organizaţionale, comportările lor putând avea un impact semnificativ asupra eficacităţii organizaţiei.

Mai ştim că organizaţiile au culturi “tot aşa cum oamenii au personalitate”. Cultura este miezul întregii reţele organizaţionale. Ea influenţează şi este influenţată de strategie, structura, sistem, personal şi deprinderi. Este elementul de identificare a unei organizaţii.

Am fost atrasă de acest lucru, nou de altfel pentru mine deoarece am citit şi ca toate organizaţiile au propria lor cultura individualizată. Cultura unei companii cuprinde colecţia ei de convingeri şi reacţii organice aproape instinctive, de eroi şi personaje negative, de realizări, de interdicţii şi porunci. Unele dintre acestea, ca şi nevrozele oamenilor, sunt atât de profund înrădăcinate, încât originea lor se pierde în negura evenimentelor trecute, în timp ce altele au cauze vii, vizibile.

Aspectul important referitor la cultura unei organizaţii este acela că oamenii pot să se familiarizeze mai bine ci organizaţia sau chiar să-i anticipeze modul de comportare dacă reuşesc să înţeleagă “chimia” alcătuirii ei. Fiecare organizaţie este “impregnată cu valori în spatele regulilor tehnice, care produc o identitate distinctă a fiecărei organizaţii”.

CAPITOLUL I: CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA CONCEPTULUI DE CULTURA

1.1 Ce se înţelege prin cultură

Termenul de "cultură" (lat. "cultura"), etimologic, desemna cultivarea pământului. Sensul de cultivare a spiritului a fost conferit de Cicero (106-44 î.Hr.), care făcea o distincţie între "cultura animi" (cultura umană, cultura spiritului) şi "cultura agri" (cultura pământului), ca rezultat al influenţei concepţiei greceşti despre educaţie. În decursul istoriei acestei discipline, s-au enunţat şi propus diverse concepţii despre sensul conceptului de cultură; nu de puţine ori contradictorii. Unii o integrează şi o asimilează civilizaţiei, alţii îi oferă o accepţie restrictivă integrând-o doar în sfera spiritualului, a conştiinţei. Conceptul a fost introdus de E.B.Tylor, prin lucrarea "Cultură primitivă", apărută în 1871. Cultura, remarca Tylor, semnifică un "ansamblu complex al cunoştinţelor, credinţelor religioase, al artei, moralei, obiceiurilor şi al tuturor celorlalte capacităţi şi obişnuinţe pe care le dobândeşte omul ca membru al societăţii". Cultură se referă la acele lucruri nebiologice care sunt transmise de om în procesul comunicării interumane, prin mijloace negenetice. În continuare vom evoca diverse puncte de vedere cu privire la acest termen: Kroeber şi Kluchohn (în "Cultură. O privire critică asupra conceptelor şi definiţiilor") subliniau interesul crescut al teoreticienilor pentru acest domeniu şi formulau definiţia care li se părea cea mai sugestivă: "Cultura constă din modele implicite şi explicite ale comportării şi pentru comportare, acumulate şi transmise prin simboluri, incluzând şi realizarea lor în unelte"; Malinowski (în "Teoria ştiinţifică a culturii şi alte eseuri") defineşte cultura ca un tot consituit din "instrumente, bunuri de consum, drepturi organice ale diferitelor grupuri sociale, idei şi arte, meşteşuguri, credinţe şi obicieiuri".