Importanța acordului Schengen pentru România

CAPITOLUL 1.CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

1.1 Delimiări Conceptuale:

Prezentare generală a Acordului Schengen, un scurt istoric

La începutul anilor 80, a pornit, la nivel european, o discuţie referitoare la importanţa termenului libertate de mişcare. După discuţii îndelungate, Franţa, Luxemburg, Germania, Belgia şi Olanda au decis să creeze un spaţiu fără frontiere interne. Acordul între aceste state a fost semnat în data de 14 iunie 1985, în localitatea Schengen din Luxemburg.

A urmat semnarea Convenţiei de Aplicare a Acordului Schengen, în data de 19 iunie 1990. În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singură frontieră externă unde controalele se aplică conform unui set de reguli clare.Tot asa, au fost fixate reguli comune în materie de vize, migraţi, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală.

Printre cele mai importante măsuri adoptate de către statele Schengen au fost:

- eliminarea controalelor la frontierele interne şi stabilirea unui set de reguli pentru trecerea frontierelor externe

- separarea fluxurilor de pasageri în porturi şi aeroporturi

- armonizarea regulilor referitoare la condiţiile de acordare a vizelor

- stabilirea unor reguli pentru solicitanţii de azil

- introducerea unor reguli referitoare la supravegherea şi urmărirea transfrontalieră pentru forţele de poliţie din statele Schengen

- întărirea cooperării judiciare prin intermediul unui sistem rapid de extrădare şi implementare a deciziilor judecătoreşti

- crearea Sistemului Informatic Schengen

Măsurile împreuna cu Acordul Schengen, Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen, hotârările şi declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum şi protocoalele şi acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen. La inceput, Acordul Schengen şi Convenţia de Implementare nu au făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Lucrul acesta s-a modificat însă odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la data de 1 mai 1999. Un Protocol ataşat Tratatului de la Amsterdam incorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene. Începând din aceste moment, acquis-ul Schengen face parte din legislaţia comunitară şi a fost transferat în noul Titlu IV- Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor.

De altfel, ca o evoluţie de ordin instituţional, conform prevederilor Tratatului de la Amsterdam, Consiliul a preluat locul Comitetului Executiv Schengen, hotarat de Acordul Schengen iar începând cu 1 mai 1999, Secretariatul Schengen a fost incadrat în cadrul Secretariatului General al Consiliului.

O lista a elementelor care alcătuiesc acquis-ul, în care se stabileste baza legala corespunzătoare fiecăruia în cadrul tratatelor (Tratatul CE sau Tratatul asupra Uniunii Europene) a fost adoptată la data de 20 mai 1999 şi formează baza reglementarilor legale pe care statele care doresc să devină membre ale UE sunt obligate să le asimileze în legislaţia naţională.