Mandatul european de arestare

INTRODUCERE

Lucrarea de licență „Mandatul european de arestare” reprezintă o expunere mai amplă a tematicii și are ca scop fundamental relatarea aplicării procedurii din materia de cooperare judiciară în materie penală, atât în practică, cât și în teorie.

Mandatul european de arestare îmbunătățește cooperarea judiciară între statele membre și asigură libera circulație a hotărârilor judiciare. În mod special, acesta a fost introdus pentru a simplifica sistemul extradării, în avantajul membrilor Uniunii Europene.

Actul normativ prin care s-a implementat funcționarea și aplicarea mandatului european de arestare este Decizia cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002. Înainte de intrarea în vigoare a deciziei, procedura de predare a infractorilor s-a bazat pe extrădare. Extrădarea s-a dezvoltat treptat de-a lungul timpului ca „principala modalitate de represiune internațională prin care putea fi evitată nepedepsirea infractorilor”.1 În prezent, extrădarea funcționează în cazul statelor care nu sunt membre a Uniunii Europene.

Având în vedere că, lumea se modernizează pe zi ce trece, la fel și oamenii, evoluează, călătoresc și poate au mai multe tendințe de a comite infracțiuni, mulțumită tentației și dorinței de a avea sau de procura ceea ce au alții, ba și mai mult, dacă se poate. Prin acest lucru mă refer la viața personală expusă a oamenilor pe rețelele de socializare, care poate prin afișarea stării lor de bună-stare, de evidențierea averii lor prin călătorii scumpe, îmbrăcăminte scumpă, de traiul de viață mult mai bun decât altora, atrag invidia, gelozia, răutatea, ura, răzbunarea. Din punctul meu de vedere, de aici pornește marea parte a comiterii infracțiunilor, din comportamentul criminal, care se bazează pe însușirile negative enumerate mai înainte. Persoanele aceștia dau dovadă de un comportament frustrant, și datorită faptului că acesta atrage și un instinct puternic și impulsiv, se ajunge la comiterea infracțiunilor.

Pe de altă parte, comiterea infracțiunilor se poate datora și moștenirii geneticii de tip DNA a unui criminal din familie, există exemple și studii asupra acestui aspect, deci nu este exclus.

1 D. Dediu, Mandatul european de arestare - Ed. Universul Juridic, București, 2022, p.11

2

Totodată, sunt persoane care comit infracțiuni fără să aibă acest instinct impulsiv și fără a avea dorința de a răni ori omorî pe cineva, majoritatea acestor infracțiuni sunt indirecte, cum este spre exemplu accidentul rutier, având ca finalitate moartea victimei. Totodată există fapte comise și prin auto-apărare, dar acestea sunt cele mai rar întâlnite.

Motivele pentru care persoanele comit fapte penale sunt numeroase, unii dintre aceștia însă încercând sustragerea de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea pedepsei, părăsind teritoriul țării. Există și situații în care infractorii, fie că sunt cercetați penal, fie sunt condamnați, au reședința în străinătate, în altă țară decât cea în care este cercetat ori judecat sau în care s-a dispus executarea pedepsei. Pentru aceste situații s-a reglementat la nivel internațional procedura extradării. Dar, pentru a simplifica colaborarea în vederea extradării între statele membre ale UE, s-a reglementat la nivelul uniunii procedura mandatului european de arestare.

Ceea ce pentru infractori este un dezavantaj, iar pentru cei care se ocupă cu înfăptuirea justiției este un avantaj, este existența tehnologiei și evoluarea ei de când a intrat în vigoare legea după care se emit mandatele europene de arestare, adică de imediat 20 de ani, ori de câte ori se caută un infractor, poza și datele acestuia se încarcă pe o platformă, accesibilă oricui și în acest mod se răspândește precauția de a fi în cunoștință de cauză asupra sa și în cazul în care cineva îl vede, să avertizeze autoritățile competente.

Este bine de știu, faptul că, avem la îndemână un astfel de instrument, prin care, după săvârșirea infracțiunii, făptuitorul părăsește teritoriul țării în care a fost comisă infracțiunea și avem posibilitatea și puterea de a-l putea trage la răspundere.

Prin lucrare voi analiza în detaliu mandatul european de arestare, având ca punct reper Legea nr. 302 din 26 iunie 2004 (*republicată*) și Decizia-cadru 2002/584/JAI, de la scurte particularizări a tematicii, cum ar fi principiul de bază a mandatului european de arestare, cel al recunoașterii reciproce, la contextul adoptării directivei prin care a intrat în vigoare mandatul, la modul de implementare, la evaluarea punerii în aplicare a mandatului între statele membre, până la procedura de emitere și predare, condițiile acestora, motivele de refuz existente și executarea în sine a mandatului european de arestare.