Prefectul - organ de tutelă administrativă

CAPITOLUL I

ASPECTE INTRODUCTIVE. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

1.1 Organizarea Sistemului de administraţie publică

Termenul de administraţie provine din limba latină administer traducându-se prin: agent, ajutător, servitor.

Dicţionarul limbii române reţine pentru verbul a administra explicaţia: a conduce, a cârmui, iar pentru administraţie totalitatea autorităţilor administrative existente într-un stat, secţie sau serviciu, care se ocupă de problemele administrative ale unei instituţii sau agent economic.

În dreptul administrativ tradiţional, noţiunea de „administraţie publică” a fost amplu şi diferit analizată, atât în literatura juridică interbelică, cât şi în cea de după al doilea război mondial. Uneori sfera administraţiei de stat, alteori, administraţia realizată de organisme statale era privită doar ca o dimensiune a administraţiei publice, făcându-se distincţia între administraţia publică de stat şi administraţia publică a comunităţilor locale. Apoi, administraţia de stat, în unele perioade legislative, s-a limitat la activitatea organelor administraţiei de stat, ca în alte perioade legislative, de regulă după adoptarea de noi Constituţii, să fie extinsă şi la activitatea altor organe de stat. Exemplul cel mai elocvent în această privinţă ni l-a oferit Art. 48 din Constituţia României din 1991, care admitea existenţa actului administrativ în cazul oricărei autorităţi publice. În versiunea din 2003 a Constituţiei, urmare a revizuirii , Art. 48 devenit Art. 52, menţine soluţia după care actele administrative atacate aparţin autorităţilor publice, soluţie avută în vedere şi de noua lege a contenciosului administrativ, Legea nr.554/2004 .

În limbajul curent termenul „administraţie” este utilizat în mai multe sensuri. Astfel, prin administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului; sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau instituţii social-culturale; un compartiment (direcţie, secţie, sector, serviciu, birou) din unităţile direct productive sau instituţii social-culturale, care nu desfăşoară nemijlocit o activitate direct productivă.

Explicarea conceptului de administraţie publică se realizează prin raportarea la alte noţiuni, cum ar fi: serviciul public, putere publică, autoritate administrativă, organ administrativ, interes public.

Dintre multiplele sensuri ale termenului de administraţie, preocupările teoretice s-au axat în principal pe clarificarea noţiunii de administraţie publică, luată ca formă de exercitare a puterii executive în stat, mai ales datorită importanţei pe care o reprezintă cunoaşterea exactă a acestei activităţi în intimitate, a modului în care trebuie să fie organizată realizarea ei în practică, moment esenţial, de care depinde în mare măsură înfăptuirea rolului statului în organizarea şi conducerea societăţii.

În concepţia Profesorului Ioan Alexandru, Administraţia Publică este un termen mai larg decât conducerea publică (management public), pentru că aceasta nu se limitează la management ci include împrejurările politice, sociale, culturale şi legale care afectează conducerea instituţiilor publice.

David H. Rosenbloom, în lucrarea sa „Public Administration” releva faptul că „ Administraţia Publică, ca multe alte strădanii umane, este dificil de definit dar oamenii au cu toţii un sens al acesteia, deşi sunt păreri diferite despre cum ar putea fi realizată”.

De asemenea, consideră că, orice definiţie dată administraţiei publice trebuie să producă un impact adânc asupra publicului. Sunt asemănări între administraţia publică şi cea privată, adesea, acestea sunt relativ neimportante.

Administraţia publică are ca principal obiectiv administrarea interesului public, este constrânsă de Constituţii, dar nu şi de forţa marketingului, şi este considerată un adevăr public exercitat în numele suveranilor.

Administraţia publică este o categorie atât de abstractă şi variată, încât poate fi descrisă în termeni diferiţi. Totuşi, o definire a administraţiei publice este necesară.

Conceptul de administraţie publică, aşa după cum, de altfel, se cunoaşte, în orice societate, fie ea clasică, fie modernă, reprezintă în esenţă un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderate, a unor obiective majore determinate de el, în fapt, de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, în scopul satisfacerii interesului general, prin acţiunea puterii publice.

Ea este constituită din ansamblul serviciilor publice, a căror bună desfăşurare permite realizarea obiectivelor definite de puterea politică. Constituie de asemenea, organizarea care se dă oricărui grup social evoluat, instrumentul de coeziune şi de coordonare indispensabilă, fără de care societatea se „dezagreghează”.