Cuprins
- Introducere .1
- Capitolul I Concepte fundamentale despre etică și deontologie
- 1.1 Conceptele de morală și moralitate ...4
- 1.2 Noțiunea de etică ...11
- 1.3 Deontologia - noțiune, teorii și principii fundamentale .14
- 1.4 Codurile etice și codurile deontologice ..20
- 1.5 Originile eticii .22
- 1.6 Evoluția istorică a eticii și deontologiei ...23
- 1.7 Caracteristici generale ale principalelor tradiții etice .28
- Capitolul II Conceptul de etică și deontologie în epoca contemporană
- 2.1 Etica profesionala in sec XXI .38
- 2.2 Conceptul de deontologie în filosofia contemporan ...39
- 2.3 Problematica și nevoia de deontologie în epoca contemporană 41
- Capitolul III Rolul eticii și deontologiei în evoluția profesională a funcționarului public
- 3.1 Noțiunea de funcție publică și funcționar public ..45
- 3.2 Evoluția istorică a reglementărilor legate de funcția publică ...46
- 3.3 Conținutul funcției publice din perspectivă constitutională .48
- 3.4 Deontologia funcției publice și principii care guvernează conduita profesională a
- funcționarului public 49
- 3.5 Codurile de etică și deontologice în administrația publică ..53
- Capitolul IV Generalitați cu privire la deontologia poliției naționale și deontologia poliției locale
- 4.1 Considerații generale privind etica polițienească 59
- 4.2 Deontologia polițienească și profesia de polițist 59
- 4.3 Principalele instumente internaționale și naționale care prevăd norme ale
- deontologiei polițienești ..61
- 4.4. Generalități cu privire la Codul European de etică al poliției .. ... ...66
- 4.5.Abordări conceptuale ale poliției comunitare .70
- 4.6. Principalele reguli de etică și deontlogie ale polițistului local ..74
- Concluzii
- Bibliografie
- Anexă: Expresii specifice limbajului deontologic
Extras din licență
INTRODUCERE
Petrecând trei ani printr-o mulțime de informații juridice legate de toate acțiuniile și inacțiunile ființei umane și văzând că omul este pus în centrul universului, fiind considerat „ măsura tuturor lucrurilor „ așa cum afirma Protagoras, filosoful grec din Abdera, am considerat că e momentul să aprofundez această disciplină , însușindu-mi cunoștințe legate de apariția, evoluția eticii și deontologiei, atât pe plan național cât și internațional. Voi face o scurtă prezentare a ceea ce se înțelege prin „ etică ”, „etică profesională”, „ deontologie ” , „ deontologie profesională”, „cod deontologic” oferită de domnia sa , profesorul universitar Gheorghe Lucian în scrierile sale.
Odată cu începutul existenței sale sociale, umanitatea a simțit nevoia stabilirii și respectării unor anumite reguli care făceau ca traiul într-o colectivitate să fie civilizat. Aceste reguli n-au îngrădit niciodată libertatea individului ci, în mod paradoxal, acesta cunoscându-le, știind cum trebuie să se poarte în diferite situații a devenit un om educat, acceptat și respectat de semenii săi, scăpând de complexe, căpătând siguranță de sine, lăsându-și personalitatea să se dezvolte.
Etimologic, cuvântul „etică” provine din greaca veche ( ethos - obișnuință, moravuri, caracter) și are un dublu sens :
- disciplină științifică având ca obiect de studiu normele de comportament care reglementează relațiile dintre oameni, știința despre morală, despre bine și rău.
- ansamblul normelor care reglementeză comportamentul oamenilor în societete , reguli ce trebuie aplicate în viață pentru a practica binele în opoziție cu răul.
Etica este o disciplină filosofică, ce-și găsește aplicabilitatea în toate domeniile vieții sociale, primele abordări provenind din antichitate, de acum de mai bine de 2400 de ani, etica fiind parte componentă a doctrinelor filosofice.
Socrate, care a dezvoltat teoria eticii prin încercarea de a fundamenta noțiunile de bază precum binele, datorie, onoare, virtute, cinste, Platon, discipolul său și Aristotel , care a întemeiat o morală practică sunt marii filosofi ce au studiat etica .
Etica generală stabilește criteriile de a judeca dacă o acțiune este bună sau rea și pentru a stabili motivațiile și consecințele unui act sau ale unei fapte. Finalitatea eticii face din aceasta o activitate eminamente practică. Ea este, astăzi, percepută ca fundamentul eticii aplicate, al eticii individuale, al eticii sociale și ale diferitelor forme de etică specializată, care se confruntă cu problemele normative ale propriului domeniu particular.
Etica profesională impune stabilirea unor reguli interne în fiecare profesie, care pot lua forma ’’bunelor practici’’ ,’’codurilor etice’’ sau ‚’’codurilor deontologice’’.
Codurile de etică reprezintă reflecterea sistemelor de valori și au rolul de a direcționa comportamentele umane și de grup, astfel încă din anii 1960, organizații mari din țările dezvoltate promovează codurile etice scrise, pe care le actualizează periodic, ținând seama de dinamismul social și economic.
Termenul „deontologie” provine din grecescul „ deon, deontos ” și înseamnă
,, ceea ce se cade”,“ceea ce trebuie făcut”, „datorie”, „obligație” iar „logos”, înseamnă „știință” „cuvânt,cuvântare” „discurs”, ceea ce înseamnă că deontologia semnifică „știința datoriei”.
În prezent, termenul desemnează teoria obligației, a datoriei, care impune profesioniștilor exercitarea meseriei lor. (I.Kant- deontologie reprezintă o doctrină privind normele de conduită și obligațiile etice ale unei profesiuni ).
Se poate spune că deontologia este partea eticii care se ocupă de îndatoririle profesionale, de datoriile specifice unei profesii, dar și că etica este știința care studiază normele morale: viața, obișnuințele, defectele, caracterele. Etica este o disciplină practică și normativă care are scopul de a ne spune cum trebuie să trăim și să ne comportăm. Există diverse forme de etică, care se diferențiază prin gradul lor de generalizare , prin obiectul lor sau prin fundamentarea lor. În toate aceste situații, etica trebuie să răspundă la întrebarea: Ce și cine face, pentru a face bine ?
Deontologia profesională reprezintă regulile esențiale după care se ghidează o instituție, o organizație sau o profesie. De altfel, normele specifice unei profesiuni nu sunt altceva decât normele generale de conduită, aceleași ca în viața socială sau particulară, completate cu reguli specifice ce individualizează un anumit domeniu, transformându-le în norme profesionale. Aceasta derivă din etica profesională care precizează drepturile și îndatoririle membrilor grupului profesional, practicile profesionale, dar și sancțiunile în cazul unor practici neconforme cu normele deontologiei.
Deontologia reprezintă o știință morală autentică, o știință normativă construită în interiorul eticii pe baza moralei, ce s-a născut din gândirea etică și care în momentul actual al practicii sociale este invocată tot mai des.
În timp ce etica se situează la nivel de concept, deontologia se situează la nivel de practică, având ca scop clarificarea regulilor de comportament individual care trebuie să orienteze exercitarea profesiunii. Indiferent de profesia exercitată, lucrătorul trebuie să dea dovadă de integritate, curaj, dreptate și loialitate, exigențe deontologice care completează și transced legile și regulamentele.
Bibliografie
1. Marius Profiroiu, Anton Parlagi, Eugen Crai, Etică și corupție în administrația publică, Editura Economică, 1999.
2. Niculae Neagu, Adrian Ropotan, Lucian Gheorghe, Studii de etică și deontologie, Editura Europolis, Constanța, 2009.
3. Adela Voicu, Deontologia funcției publice, Editura Europolis, Constanța, 2008.
4. Etica și eficiența profesională, Biblioteca performanței în carieră, Ediția a II-a, 1998, 2004, 2005.
5. Manea Constantin, Enescu Gheorghe, Roman Valeria, Gheorghe Ilie, Tureac Ciprian, Cooperare și lucru în echipă - Note de curs, Editura LVS Crepuscul, Câmpina, 2010.
6. Ion Tomescu, C. Manea, I. V. Tătaru, C. Ghena, V. Vasile, A. Alexe, Manual de tactică, Editura C.H. Beck, București, 2011.
7. Ivan Vasile Ivanoff, Deontologia funcției publice, Editura Bibliotheca Târgoviște, 2008.
8. Bercu Ana-Maria, Pregătirea profesională și cariera personalului din administrație publică, Editura Universitară, 2009.
9. http://www.termiumplus.gc.ca/guides/juridi/files/891.html.
10. Aristotel, Etica Nicomahică, Editura IRI, București, 1998, p. 35
11. Antony Flew, Dicționar de filosofie și logică, Editura “Humanitas”, 1996
12. Cornel Lazăr, Autoritate și deontologie, Editura Licorna, 1999. Textul cursului este selectat din această lucrare, unde se găsesc și indicațiile bibliografice pentru lucrările în limba străină.
13. Tudor Cătineanu, “Elemente de etică”, vol. I, Editura “Dacia”, Cluj-Napoca, 1982.
14. Aristotel Etica nicomahică, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1988
15. Ioan Grigoraș, Probleme de etică, Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1999
16. Carrmen Cozma, Elemente de etică și deontologie, Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1997
17. Coman-Kund Liviu - Deontologia și statutul funcționarilor publici din administrația publică, Galați, 2003
18. Mocioi Ion - Deontologia funcției publice, Ed. Scorpion, 2001.
19. V. Vedinaș, Deontologia vieții publice, Editura Universul Juridic, București, 2007
20. V. Vedinaș, Drept administrativ român, ediția a III-a, revăzută și actualizată, Editura Univers Juridic, București, 2007
21. I. Albulescu, Morala și educația, Editura Eikon, București, 2008
22. Legea nr. 7 din 18 februarie 2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 23 februarie 2004.
23. Legea nr. 50 din 13 martie 2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 21 martie 2007
24. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999.
25. Legea nr. 442 din 27 noiembrie 2006 pentru modificarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 969 din 4 decembrie 2006.
26. Legea nr. 251 din 23 iunie 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 574 din 4 iulie 2006
27. Dicționarul de Administrație Publică, realizat de Anton P. Parlogi, apărut la Editura Economică, București, anul 2000
28. Legea nr. 155/2010-Legea poliției locale
Preview document
Conținut arhivă zip
- Teorii despre etica si deontologia contemporana.docx