Climatul urban și spațiile verzi

INTRODUCERE

Restrângerea spațiilor verzi accentuează puternic riscurile ecologice urbane și are un impact negativ imediat asupra calității vieții și stării de sănătate a populației. De aceea, în ultima vreme, lumea luptă sub diverse forme pentru crearea de noi spații verzi, în special în zonele urbane cele mai aglomerate. Spre deosebire de alte țări europene, România are o situație net deficitară privind suprafața medie a spațiului verde pe locuitor, dacă avem în vedere că norma OMS este de 50 mp/locuitor, iar standardul Uniunii Europene este de 26 mp/locuitor.

Vegetația urbană, îmbogățită de plantațiile ornamentale, contribuie mult la imaginea unui oraș și la apropierea oamenilor de acesta. În acest caz sunt importante nu numai parcurile și grădinile publice prezente într-un oraș, spații frecventate mai degrabă la sfârșitul săptămânii, ci și scuarurile, spațiile publice mai mici ca suprafață dar frecventate zilnic și la orice oră din zi. Orașul este văzut și comunică vizual pe măsură ce observatorul se mișcă ori ca pieton, ori cu diverse mijloace de transport.

Fără îndoială că noile condiții ecologice, cu manifestările extreme ale climei, puse pe seama încălzirii globale, au influențat din ce în ce mai puternic existența vegetației urbane, emanațiile de bioxid de carbon, bioxid de sulf și oxizi de azot, căldura excesivă, lipsa apei în cantități suficiente, precum și fluctuațiile pânzei freatice au condus chiar la dispariția unor specii tradiționale precum castanul altă dată des întâlnit în perimetrul orașului. Astăzi, pe Bulevardul Basarabilor din Municipiul Curtea de Argeș, teii își pierd frunzișul încă din luna iulie, iar castanii din parcul Nevers în luna august aproape nu-l mai au.

Pentru Municipiul Curtea de Argeș, mai ales în condițiile actuale, problema spațiului verde capătă accente acute iar situația poate fi privită în special în contextul general al funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc.

Obiectivul principal al lucrării este de a sublinia importanța vegetației în îmbunătățirea climatului urban din Municipiul Curtea de Argeș, analizând amenajarea sistemului de spații verzi, după anumite principii și tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegetație, apa, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circulație, dotări, instalații, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor funcții de către acestea.

Studiul făcut este o analiză detaliată a vegetației urbane din Curtea de Argeș și a stării actuale a spațiilor verzi din municipiu cu scopul de a sublinia necesitatea măririi suprafețelor vegetației urbane a municipiului prin amenajare de noi zone verzi și reabilitarea celor existente.

CAPITOLUL I

ROLUL VEGETAȚIEI URBANE ÎN

ÎMBUNĂTĂȚIREA CLIMATULUI URBAN

1.1. Prezentarea conceptului de spațiu verde urban

Conceptul de spațiu verde este relativ nou, acesta apărând în literatura de specialitate la începutul anilor 20 ai secolului XX. Înainte de apariția acestui concept, care să definească și să includă în componența sa mai multe elemente ce aveau de cele mai multe ori aceleași funcții și atribuții, spațiile verzi erau limitate doar la grădinile și parcurile din acea vreme. Odată cu apariția conceptului numărul de elemente ce pot fi definite ca părți componente ale acestuia a crescut considerabil, aici fiind incluse elemente ca: cimitirele, terenurile de sport, de joacă și de instrucție militară, pepinierele, urmând ca mai târziu, termenul de spațiu verde să se consolideze și să se îmbogățească și cu alte elemente componente. În timp, pe lângă elementele enumerate mai sus, s-au mai adăugat o serie ca: scuarurile, aliniamentele stradale, pădurea - parc, etc.

Termenul de spațiu verde este înscris în cadrul Legii nr. 24 din 15 ianuarie 2007 (legea privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi urbane) ca ,,zona verde în cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetație (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee)”.

Spațiul verde poate fi considerat o zonă verde ce constă din teritorii ce au o valoare semnificativă de patrimoniu natural și care necesită protecție și/sau ecosisteme de o biodiversitate unică, amenințate de poluare, ca și coridoare ce leagă „insule” protejate izolate.

Spațiile verzi constituite pe teritoriul orașului habitatul natural cel mai des întâlnit pentru speciile de plante și animale, trebuind totodată subliniat caracterul lor funcțional, din punct de vedere al structurilor urbane. Prezența spațiilor plantate în toate zonele orașului este asociată factorului sanogen și psihogen, dar are și o valoare culturală, cu rol în definirea personalității estetice a așezării urbane.

Obiectivele legate de zonele verzi din orașe au în vedere dezvoltarea spațială și sub aspectul diversității biologice a acestora, concomitent cu refacerea unei sistem de spații verzi, pe de o parte prin realizarea legăturilor dintre acestea, iar pe de alta prin recrearea legăturilor cu zonele naturale existente din teritoriul înconjurător.

Antropocenoza constituie biocenoza principală în orașe, iar în ceea ce privește celelalte specii din teritoriul urban, asupra lor acționează o serie de factori perturbatori, generați de presiunea antropică asupra biotopului, precum și de selectarea speciilor și introducerea altora noi în teritoriul orașului de către om, consecința fiind reducerea drastică a biodiversității, deoarece specia dominantă în teritoriul urban o reprezintă omul.