Calculația Costurilor

INTRODUCERE

Atât timp cât prețul va fi factorul care influențează decizia cumpărătorului de a alege dintre două produse substituibile cel cu prețul mai redus, atât timp calculația costurilor și reducerea lor va reprezenta una dintre sarcinile principale ale organizației. În întreprinderile mici răspunzător de această sarcină se face întreprinzătorul care îndeplinește și rolul de manager al firmei, în comparație cu acestea se află întreprinderile mari care au departamentul financiar-contabil și în sarcina cărora se include și calculația costurilor. Calculația costurilor se realizează prin diferite metode, există metode clasice de calculație a costurilor și metode moderne.

Din cauza schimbărilor frecvente apărute în mediu s-a constatat ca metodele clasice de calculație nu mai satisfac cerințele actuale, astfel că s-au dezvoltat alte metode, veritabile sisteme de management-costuri, pentru că piața a inceput să demonstreze că cea mai importantă calitate a unui produs corespunzător din punct de vedere tehnic, este calitatea de a costa cât mai puțin.

Progresele realizate în perfecţionarea producţiei au făcut să devină tot mai evidente aspectele de tradiţionalism şi conservatorism ce se mai manifestă în domeniul calculaţiei costurilor. Ca o reacţie la acestea, s-a căutat perfecţionarea continuă a procedeelor şi tehnicilor de calculaţie prin formularea unor metode de calculare adecvate studiului de perfecţionare a tehnologiei producţiei. Astfel au aparut o seamă de modele de calculare a costurilor, diferenţiate între ele prin procedeele şi tehnicile de calcul adoptate în cadrul fiecărui model. Varietatea şi numărul mare al acestor modele de calculare a costurilor cunoscute în literatura de specialitate şi în practica economică sub denumirea de metode de calculaţie au ridicat necesitatea clasificării lor în funcţie de anumite criterii de grupare.

Folosindu-ne de bazele și tehnologia calculației, de restricționările în materie de tratamentul cheltuielilor, de autonomia companiei în gestionarea costurilor, dar și de capacitatea echipelor de specialiști și I.T.-iști operatori, s-au închegat și consolidat veritabile sisteme de control al costurilor, caracterizate prin raționament științific și performanță. De altfel s-a schimbat viziunea despre costurile individuale ale oricarui produs în favoarea marilor obiective sau lucrari concomitent cu deplasarea controlului spre cheltuieli, dupa natura lor și cu o profundă implicare a fiecarui centru de responsabilitate(de costuri).

CAP. I: NOȚIUNI TEORETICE

1.1. DEFINIREA CALCULAȚIEI COSTURILOR

În contextul procesului de globalizare economică şi implicit a dezvoltării mediului concurenţial, exerciţiul managerial, la toate nivelele, este de o complexitate deosebită întrucât actul decizional presupune numeroase informaţii care trebuie elaborate, furnizate, interpretate şi riguros controlate.

Asigurarea compatibilităţii criteriilor de eficienţă şi a convergenţei tuturor deciziilor din economie cu cerinţele criteriului general, absolut, de eficienţă, soluţionarea contradicţiilor dintre eficienţa la nivel macro şi microeconomic ridică numeroase cerinţe şi exigenţe din partea managerilor în faţa cărora, zilnic, se ridică numeroase probleme.

Cele mai multe dintre acestea vizează cunoaşterea implicaţiilor pe care mediul le are asupra segmentului lor de activitate, în ce măsură costurile întreprinderii sunt competitive, ce marjă de profit are întreprinderea potrivit structurii sale de producţie, ce evoluţii ale costurilor sunt aşteptate în corelaţie cu evoluţia producţiei şi cu alţi factori de influenţă, asupra căror componente ale costurilor se poate acţiona, cât de normală este evoluţia costurilor şi ce măsuri se pot lua, cât de mari sunt abaterile de la costuri şi incidenţele acestora asupra marjelor etc.

Nevoile informaţionale ale managerilor cu privire la costuri, în timp, au evoluat considerabil. Ţinând cont de intensificarea concurenţei care are ca efect deplasarea puterii economice de la producător la consumator, apariţia unor noi stiluri de management şi accelerarea evoluţiei tehnologice, metodele de calcul al costurilor, de furnizare a informaţiilor, de control şi analiză au trebuit să evolueze.

Menţinerea pe piaţa concurenţială a unui produs sau a unor grupe de produse nu este determinată numai de nivelurile calitative ale produselor oferite ci şi de preţurile acestora şi, deci, de costurile implicate de obţinerea lor. Deci, nu este suficient să se afirme că în plan tehnic totul este posibil, dar trebuie să se evalueze şi cât costă toate schimbările în mediul tehnic. Aceasta este una din problemele esenţiale pentru orice sector de activitate, iar informaţia privind costul de producţie este vitală pentru managerul întreprinderii, indiferent de forma de organizare a acesteia, ea furnizând informaţii deosebit de importante ce vizează calitatea şi eficienţa utilizării tuturor resurselor. În aceste condiţii, costul este prezent ca un mijloc de testare a utilităţii, oportunităţii anumitor operaţii şi ca un element de calcul al securităţii întreprinderii, permiţând măsurarea şi punerea în balanţa productivităţii a cuplului om-maşină şi rentabilităţii capitalurilor.

Cu toate progresele înregistrate până în prezent în ţara noastră şi pe plan mondial cercetarea costurilor de producţie rămâne, totuşi, un domeniu supus dezbaterilor, în care apar concepte diferite, existând aproape atâtea variante, câţi teoreticieni îşi aduc contribuţia în materie de costuri.

În diferite cărti calculația costurilor este definită diferit. Pornind de la definitia calculului economic, se poate defini calculatia costurilor ca un “ansamblu de proceduri si tehnici utilizate pentru formalizarea costurilor.”

“Costul poate fi definit ca fiind o categorie economic care exprimă, în formă bănească, cheltuielile de muncă vie și materializate efectuate pentru procurarea sau producerea și vânzarea unei unitățide bunuri materiale, lucrări executate sau servicii prestate de către o întreprindere.”

Costul se determină ca raportul dintre cheltuielile efectuate de o întreprindere, într-o anumită perioadă de timp delimitată(numită perioadă de gestiune), pentru obținerea și desfacerea unor bunuri material, executarea unor lucrări sau prestarea de servicii, pe de-o parte, și cantitatea din aceste bunuri, lucrări sau servicii obținute și vândute, exprimate în anumite unități de măsură specific, pe de altă parte.

Esența costului fiind: COSTUL=CHELTUIELI PE UNITATE de produs, lucrare sau serviciu și nu cheltuieli în general. Această concluzie are o importanță deosebită pentru înțelegerea corectă și logica a procesului complex de formare sau calculație, control și analiză a costurilor.