Crizele din Economia Mondială

Introducere

Pe parcursul dezvoltării noastre, crizele pot fi înțelese ca circumstanțe care se caracterizează printr-o instabilitate severă, însoțită de o volatilitate și incertitudine tot mai mare. Nu suntem într-o stare persistentă de anxietate și nesiguranță legată de viitor, frică sau chiar panică atunci când ne confruntăm cu un scenariu de criză.

Pentru că fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitivă pe care o avem, filtrează informația și înțelege fenomenul în felul nostru unic, iar apoi îl traduce într-un anumit comportament, instinctul nostru de apărare și conservare ne îndeamnă să ne comportăm uneori irațional și să accentuăm. această volatilitate și mai mult. Acest lucru se datorează faptului că fiecare dintre noi traduce informațiile într-un anumit comportament. referitoare la sectorul de afaceri.

Provocarea care apare atunci când se încearcă definirea acestor crize este de a determina cât de sever trebuie să fie declinul pieței sau gradul de volatilitate a pieței pentru a clasifica situația rezultată drept criză. În ce măsură trebuie să scadă rata inflației, rata șomajului sau procentul din PIB a unei națiuni înainte de a fi considerată a fi într-o stare de criză? Când PIB-ul unei țări sau regiuni a scăzut timp de două trimestre consecutive, se spune că suntem într-o recesiune, deoarece aceasta este definiția care a fost definită de teoria economică convențională. Potrivit definiției oferite de Biroul Național de Cercetare Economică (NBER), criza este „o reducere mare a activității economice pentru unii ca urmare a reducerii PIB-ului, scăderii veniturilor individuale, scăderii ocupării forței de muncă și scăderii producției și consumului industrial”.

Există profesioniști care clasifică aceste crize drept crize sociale (inflație în creștere, șomaj și sărăcie), crize financiare (volatilitate crescută pe piețele de capital, scăderea piețelor de valori și revenirea lor spectaculoasă), crize politice (care pot degenera în războaie), crize. care sunt fie crize locale, fie internaționale, crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice larg răspândite. Unii dintre acești experți consideră că cauzele acestor crize sunt următoarele: este imposibil să se determine dacă o criză financiară se va transforma într-una economică, dacă o criză economică va provoca o criză financiară sau dacă o criză financiară va produce o criză economică. criză. În general, ori de câte ori discutăm despre o criză economică, ne referim la una care a fost precipitată de factori politici, financiari sau sociali.

Criza economică este cauza principală a crizei financiare, care reflectă o lipsă de încredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacțiilor la bursă și o dezordine a mecanismelor pieței. Criza financiară este doar o formă de manifestare a crizei economice. Piața de valori acționează ca un indicator pentru economie și este locul în care pot fi tranzacționate întreprinderi de dimensiuni diferite și dintr-o varietate de industrii. Atunci când o piață pentru unul dintre aceste tipuri de afaceri se confruntă cu perturbări sau ajustări semnificative, acele schimbări se vor reflecta în profitabilitatea afacerilor care sunt tranzacționate public și, implicit, , în prețul activelor financiare care depind direct de așteptările investitorilor. Anxietatea pe care oamenii o simt cu privire la economie servește doar pentru a face amploarea acestor corecții mai severă și produce o nouă incertitudine pe piață.

Este doar un pas de aici până la o scădere a dorinței oamenilor de a economisi și de a investi, ceea ce va duce în cele din urmă la o creștere a ratelor dobânzilor de pe piață. O situație este considerată criză doar atunci când are potențialul de a afecta un număr semnificativ de persoane sau întreprinderi. Cu toate acestea, crizele pot rămâne, de asemenea, într-o formă latentă și pot fi mai puțin anticipate, ceea ce face ca existența noastră să fie deteriorată constant în timp. Există o probabilitate scăzută ca încălzirea globală să provoace o criză, cu excepția cazului în care nivelul apei oceanului crește brusc cu 5 metri și îngreunează găsirea imediată a remediilor adecvate.

Într-o ordine similară, strategia expansionistă a băncii centrale va produce o criză abia atunci când recunoaștem cu toții acest lucru, moment în care ne va fi de încredere să ajungem (în teama noastră), fie la un consens, fie la un echilibru pe piață. A prezice o criză nu este dificil, dar majoritatea dintre noi va avea dificultăți să creadă pe oricine o face, deoarece ne pasă prea puțin de repercusiunile unor lucruri precum încălzirea globală sau expansiunea monetară și ne pasă mai mult de modul în care putem profita la maximum de noi. poziție privilegiată.

Această lucrare de cercetare este împărțită în trei capitole, fiecare dintre ele concentrându-se pe un aspect distinct al subiectului general. Primul capitol oferă câteva informații teoretice privind numeroasele tipuri de credințe și efectele pe care aceste credințe le au asupra economiei lumii întregi. Al doilea capitol începe cu o analiză a crizelor care au avut loc în economia mondială începând cu 1927 și continuând până la sfârșitul secolului al XX-lea. Acesta acoperă trei crize cheie care au avut un impact semnificativ asupra economiei.

Analiza crizelor care au început la începutul secolului al XXI-lea și vor continua până în 2022 este continuată în capitolul 3, care acoperă criza care a avut loc în 2007, COVID-19 și criza care are loc în prezent în Ucraina.