Indicatori de performanță calculați pe baza situațiilor financiare anuale. Studiu de caz - firma S.C. Marcel S.R.L., Răchiteni, Iași

Introducere

Situația economico-financiară a entității economice constituie reliefarea statică și amplă a întregii activități de comercializare și exploatare, a modului de gestionare și administrare a resurselor materiale, financiare și umane.

Studierea, ca sistem științific de sine stătător, utilizează informațiile oferite de actele contabile de sinteză și care se bazează pe o metodologie proprie, leagă și analizează aceste informații, în sensul obiectivelor economico-financiare pe care și le propune societatea.

Valențele sistemului contabil din țara noastră oferă posibilitatea exercitării analizei financiare, care constituie activitatea de diagnosticare a situației de performanță financiară a firmei. Se consideră că ea poate constitui un instrument managerial care este menit să contribuie la menținerea și evoluția societății într-un mediu concurențial tot mai dens, precum și la înțelegerea situației anterioare și prezentului, în scopul implementării obiectivelor strategice care vor urma.

Situația financiară are la bază un set de cifre și informații preluate din actele contabile de sinteză: bilanțul, contul de profit și pierderi, și anexa la bilanț. Aceasta nu se limitează însă numai la folosirea cifrelor și informațiilor din actele contabile în starea lor inițială. Acestea sunt prelucrate și transformate în vederea obținerii unor informații în măsură să satisfacă scopul și obiectivele analizei financiare, în acest scop, bilanțului contabil i se aduc o serie de corecții, el stând la baza întocmirii bilanțului financiar și a bilanțului funcțional.

În realizarea acestei lucrări, am utilizat pentru analiză, bilanțul contabil și pe baza acestuia am determinat bilanțul financiar-economic. Pornind de la bilanțul patrimonial care a reținut criteriul destinației(investiții-exploatare-trezorerie), construcția bilanțului financiar impune o nouă clasificare, care este posibilă îndeosebi datorită informațiilor referitoare la scadențele, creanțelor și datoriilor.

Bilanțului financiar-economic îi este caracterisc faptul că posturile de activ și pasiv sunt calculate la valoarea lor netă, iar construcția lui se bazează pe gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv și gradul de lichiditate al elementelor de activ, indiferent de conținutul economic al acestora.

În realizarea bilanțului financiar se utilizează bilanțul contabil (după distribuiea profitului) asupra căruia, pe baza amănuntelor din anexa la bilanț se aplică următoarele corecții:

a) retratarea posturilor bilanțiere, ce constuie:

- excluderea componentelor de activ-fictiv, acestea reprezentând nonvalori, care corespund unor caracteristici care în caz de vânzare nu pot da naștere unui flux de numerar, acestea constau din: cheltuieli de constituire ocazionate de creare, creștere, reducere de capital, cheltuieli de cercetare-evoluție, fond comercial, decontări cu asociații privind capitalul, cheltuielile înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ, decontări din operații în curs de clarificare și prime de rambursare a obligațiunilor. În vederea menținerii unei egalității bilanțiere, atunci când componentele de activ sunt excluse, este necesar reducerea cu aceeași valoare și pasivul bilanțului, adică să diminuarea capitalul permanent;

- retratarea conturilor de regularizare-pasiv, acestea fiind constiuite din diferențe de conversie-pasiv, veniturile înregistrate în avans cu valoarea acestora se majorează rezervele și decontările din operațiile în curs de clarificare (soldul creditor) cu valoare cărora se majorează capitalurile proprii;

- retratarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli, astfel, dacă constituie componente fără componentă reală, vor fi inttroduse la capitaluri proprii, iar în cazul în care au un scop bine definit și există o probabilitate mare de folosință a lor, vor fi asimilate datoriilor;

b) consemnarea datoriei fiscale care determină pe de o parte micșorarea capitalurilor proprii, iar pe de altă parte, evoluția datoriilor într-un timp scurt;

c) reorganizarea datelor bilanțiere prin agregarea anumitor elemente și micșoarea altora în funcție de lichiditate, exigibilitate, astfel încât obținându-se indici semnificativi pe plan financiar-economic, adică: în cazul activului, corecțiile urmăresc rezultate a două mărimi și anume imobilizări mai mari de un an și active circulante mai mici de un an; în cazul pasivului se urmărește rezultatului de capitaluri permanente formate din capitaluri proprii și împrumuturi pe termen mediu și lung și datorii într-un timp scurt cu o exigibilitate mai mică de un an.

Capitolul 1 - Analiza indicatorilor de performanță financiară

Abordările relatate prin standarde internaționale de contabilitate IAS/IFRS prin performanțe economic-financiar se face referire la veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare ale unei societăți economice. Informațiile cu privire la aceste structuri financiar-economice sunt oferite în mod express de către Contul de Profit și Pierdere însă o parte din notele cu scop explicativ ce vin să completeze datele care privesc performanțele societății economice. Aci se face referire la notele explicative cu caracter obligatoriu de întocmit potrivit reglementărilor în vigoare contabile (O.M.F.P. nr. 1752/2005) și anume: „Analiza rezultatului din exploatare”, „Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari”, „Active imobilizate”, „Provizioane”.

1.1 - Noțiuni introductive

Modificările sociale și economice la nivelulîntregului glob a condus la modificarea modului de gândire și de desfășurare a afacerilor societăților economice. La nivel internațional au loc consultări publice din ce în ce mai intense și mai dese pe tema responsabilității societăților, comportament care ar trebui să respecte fundamentele termenului de „dezvoltare durabilă”.

Performanța continuă să reprezinte obiectivul oricărei organizații deoarece numai prin performanță organizațiile au posibilitatea de a evolua și de a se dezvolta.

Performanța organizațională consituie cel mai importantă mod de măsurare a realizării unei firme, cu ajutorul unui set de indici care arată rezultatele diferitelor elemente ale acesteia. Scopul este de a arăta rolul și necesitatea activităților de monitorizare și evaluare în vederea evoluției performanțelor și îmbunătățirii eficienței în sectorul economic, oferind totodată și un suport metodologic pentru desfășurarea acestor activități.

În perioadele de timp mai puțin stabile, un mare avantaj pe care trebuie să-l dețină o societate este capacitatea de a recunoaște soluții într-un timp scurt și cu puține informații la dispoziție, dar care să fie structurate; de a avea capacitatea să măsoare în continuare toate mișcările companiei cât și ale pieței - clienți, competitori și furnizori; de a realiza sistemul în așa mod încât să permită verificarea rezultatelor înainte de a fi puse în practică, deoarece riscul unei decizii eronate este ridicat și de cele mai multe ori decizia este ireversibilă.