Protecția Consumatorului în Industria Textilă

INTRODUCERE

Termenul de “protecţia consumatorului”, întâlnit din ce în ce mai mult în vocabularul românesc în ultimii ani, reflectă, prin definiţie, poziţia şi rolul pe care îl ocupă consumatorii în buna funcţionare a pieţei, aceştia trebuind să fie în permanenţă protejaţi, atât pe termen mediu cât şi lung de o serie de riscuri ale căror consecinte pot fi, nu de puţine ori, devastatoare. Consumatorii au nevoie de informaţii şi de educaţie, ei trebuie să înţeleagă diferenţa dintre o necesitate reală şi una imaginară, ei trebuie să înveţe să devină selectivi pentru a putea cu adevarat să-şi satisfacă nevoile.

Lumea în care trăim s-a schimbat şi se va schimba şi în viitor într-un ritm uluitor. Viteza cu care această lume se modifică este atât de mare încât adesea ne depaşeste capacitatea de înţelegere. Practic, zi de zi suntem puşi în faţa unor fenomene noi şi uluitoare pe care cu greu le putem înţelege şi foarte dificil le asimilăm. Ca urmare, am ajuns deja în faţa unui punct critic deterrminat de creşterea “vitezei de acceleraţie” a istoriei, deoarece ea este o ştiinţă a schimbărilor. Această schimbare rapidă a evenimentelor este detrminată nu numai de dezvoltarea făra precedent a ştiinţei şi tehnologiei ci şi de ecuaţia încă nerezolvată pe care se bazează întreaga ştiinţă economică, şi anume inegalitatea tot mai profunda dintre cerinţele în creştere ale umanităţii şi limitele sistemelor naturale ale Terrei.

Aceste ritmuri ale dezvoltării contemporane au provocat probleme extrem de grave, conflicte şi drame dintre cele mai profunde – cum ar fi cele dintre solicitarile creşterii economice şi resursele limitate ale pămantului, pe de o parte şi deteriorarea factorilor de mediu cu influenţe incalculabile asupra climei, pe de altă parte.

Nevoile umane sunt numeroase şi vor fi din ce în ce mai multe pe măsura trecerii timpului, în timp ce resursele naturale sunt deja în scădere. Practic, necesităţile umane care evolueaza în spirală au început să depăşească nevoile de resurse ale sistemelor naturale ale Terrei. Odata cu creşterea nevoilor umane, cerinţele pentru consumul de bunuri şi servicii au devenit tot mai acute. Consumatorul contemporan nu se mai multumeşte cu achiziţionarea ca şi în trecut a unor produse/servicii pur şi simplu necesare însa indiferent de calitatea acestora. Consumatorul, în calitate de purtator al cererii de bunuri joacă un rol important în mecanismul peţei, constituind un element de referinţă al tuturor acţiunilor intreprinse atât de producator cât şi de intermediar ori de comerciant. Pe masură ce o ţară se dezvoltă cunoscand o anumită stare de prosperitate, rolul consumatorului devine mai complex şi un numar crescând de agenţi economici sau instituţii pot fi afectate de comportamentul acestuia.

Calitatea produselor şi serviciilor a devenit un factor determinant al competitivităţii producatorilor si ofertanţilor. Pe piaţa concurenţială contemporană, asigurarea satisfacţiei consumatorilor prin produse/servicii de calitate în condiţiile respectării drepturilor acestora şi a asigurarii protecţiei mediului înconjurator sunt deziderate spre care tind strategiile de management ale tuturor companiilor.

Pe piaţa bunurilor şi serviciilor nu predomină o situaţie de echilibru. Realizarea unei corelaţii aproape perfecte de tip: calitate – satisfacerea consumatorilor – protejarea mediului – etica în afaceri, este destul de dificilă a fi atinsă în practică. Chiar dacă scopul corelaţiei mai sus amintite vizează îmbunătăţirea calitaţii produselor şi asigurarea securităţii consumatorilor, dezechilibre pe această piaţă vor mai exista, ele persistând de la începuturile comerţului. Aceste dezechilibre îi afectează pe consumatori sub multiple aspecte: economic, educaţional, siguranţa sanatăţii etc. Proverbul latinesc “cumpărătorul să se pazească” exprimă realitatea existenţei unei vulnerabilităţi a consumatorului în afacerile incorecte cu furnizorii de bunuri şi servicii.

Protecţia consumatorilor îmbracă o serie de aspecte în condiţiile în care consumatorul se confruntă cu o mutitudine de probleme legate de oferta de produse, capacitatea de a procura produsele şi calitatea acestora, sistemul de informare prin care se asigură transparent pieţei, sistemului de comercializare a produselor şi calitatea acestora etc. În aceste condiţii, protecţia consumatorilor imbraca ata forma unei miscari generale care sa militeze pentru respectarea intereselor consumatorilor (consumerismul) cât şi sub forma unor acţiuni speciale (politici) ce au drept scop promovarea intereselor consumatorilor, având programe şi obiective bine determinate în timp şi spaţiu (consumatorismul). O asemenea stare de fapt impune anumite intervenţii sociale menite să ofere cadrul unei stări de echilibru, bazat pe produse/servicii care să nu reprezinte nici un risc, dar şi promovarea corectă, echitabilă şi susţinută a dezvoltării economice.

“Industria” de protecţie a consumatorilor nu este un domeniu de neglijat. Din această cauză, pe baza cerinţelor economice obiective şi a evoluţiilor structural din ţările cu economie de piaţă dezvoltată, noile forme şi tipuri de organizare economic-socială statornicite în special pe temeiul proprietăţii private trebuie să asigure cadrul optim pentru funcţionarea strategiilor de protejare a consumatorilor elaborate de organismele din domeniu şi în acelaşi timp, să ridice consumatorismul la nivelul de dezvoltare şi implicare cerut de ţările care au construit cu scucces pe teritoriul lor economia liberă, de piaţă.

Deoarece problemele legate de protecţia consumatorilor trebuie abordate în context naţional şi internaţional, sprijinirea şi orientarea de catre stat a dezvoltării acestei ramuri rămâne o necesitate.

Consumatorul contemporan trebuie să stie că în raporturile pe care le are cu agenţii economici – producatorii sau comercianţii – legea îi conferă o serie de drepturi şi îl apără împotriva oricărui abuz care putea să-i pună în pericol viaţa şi sănătatea sau să-i lezeze interesele patrimoniale ori nepatrimoniale. Toate dezideratele prezentate mai sus pot fi realizate doar prin schimbarea mentalităţii agenţilor economici producatori şi comercianţi, de a trece de la un mod de gândire egocentric la unul altruist şi, în acest fel să ofere pe piaţă produse de calitate superioară, dorite de consumatori, produse fără vicii ascunse care să rişte să puna în pericol sănătatea şi activitatea nu în direcţia: “a vinde ceea ce se produce” ci: “a produce ceea ce se cere şi va fi vândut”, completat cu urmărirea modului în care produsul achiziţionat satisface la cel mai înalt nivel necesităţile consumatorului după ce produsul a fost consumat.

Analiza protecţiei consumatorilor nu se poate face decât ţinând cont de cerinţele contemporane ale dezvoltării durabile. Criza mediului este o realitate incontestabila care se manifestă la nivel planetar, fiind în strânsă corelaţie cu dezvoltarea economică. Creşterea exigenţelor societăţii actuale privind protejarea mediului înconjurator este determinat de multiplicarea efectelor negative ale dezvoltarii economice asupra mediului ambient, efecte care dobândesc o dimensiune planetară. Dezvoltarea durabilă presupune abordarea sistematică a fenomenelor economice şi asigurarea unei strânse corelaţii între subsistemul economic, social, tehnologic şi ambiental, astfel încât să fie satisfăcute în egala măsură nevoile generaţiilor prezente şi viitoare.

Ca latura importantă a protecţiei sociale pe care trebuie să o promoveze o societate democratic şi ca o componentă de bază a programelor de protecţie socială, protecţia consumatorilor reprezintă un ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa publică sau privată, destinat a asigura şi a ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor.

Consumatorul va fi protejat pe deplin dacă afecerile din mediul socio-economic vor păstra mediul înconjurator intact, astfel ca acesta să furnizeze omenirii toate elementele necesare vieţii, de cea mai bună calitate şi volum, şi prin aceasta să nu prejudicieze sănătatea, integritatea şi securitatea umana. Indiferent de domeniul în care un agent economic activează, acesta, prin produsele şi serviciile pe care le furnizeaza pieţei, trebuie să asigure satisfacţie maximă consumatorilor. Creşterea gradului de satisfacţie a consumatorilor presupune nu doar a-i furniza produse/servicii de calitate ci şi informarea lor competentă, corectă, fidelă.

Aceasta lucrare analizeaza în prima parte cadrul general al politicii de protecţie a consumatorilor pe plan mondial şi în Romania, dupa care aprofundeaza modul de funcţionare a institutiilor de protecţie a consumatorilor din ţara noastră, pentru ca, în a doua parte să abordeze implementarea acestei politici în industria textilă şi în final să ofere recomandari utile consumatorilor adesea supusi la numeroase pericole şi riscuri pe care utilizarea unor bunuri în gospodaria proprie le pot genera asupra sanatăţii şi securităţii lor.