Evoluția Politicii Fiscale în Vederea Integrării Europene

INTRODUCERE

Un moment foarte important în istoria României, ca stat democratic, l-a constituit procesul de aderarea la Uniunea Europeană şi integrarea în structurile acesteia. Semnificaţia simbolică, dar mai ales implicatiile funcţionale ale acestui demers al integrării europene au fost principalele argumente ce au stat a baza deciziei de a aborda această tematică. În acest sens, lucrarea de faţă este centrată atât pe analiza premiselor, cât şi a efectelor pe care procesul integrării europene le-a avut asupra evoluţia politicii fiscale în România.

Gradul de actualitate al acestei problematici, coroborat cu importanţa pe care fiscalitate o are în raport cu dezvoltarea economică a ţării, în contextul procesului de aderare la spaţiul comunitar, sunt aspecte ce explică interesul de cercetare crescut pentru analiza evoluţiei sistemul fiscal românesc.

Principalul scop căruia i se circumscrie lucrare “Evoluţia politicii fiscale în vederea integrării europene” este evidenţierea reformei sistemului fiscal românesc, apărut ca o necesitate, ca urmare a schimbărilor pe plan mondial, cu scopul de a-l armoniza atât din punct de vedere legislativ cât şi structural.

Pornind de la cadrul teoretic de definire a principalelor concepte privind sistemul fiscal şi de la conturarea particularităţilor sistemului românesc în context european, studiul de faţă propune o analiză statistică a datelor privind cazul României, precum şi a abordare comparativă a acestuia în raport cu alte state membre UE sau în curs de aderare. Un alt aspect abordat în analiza sistemului fiscal românesc l-a reprezentat dinamica legislaţiei de natură fiscală, în special în ceea ce priveşte impozitele indirecte, urmărindu-se punerea în evidenţă a modificărilor generate de alinierea la cerinţele europene.

În ceea ce priveşte structura lucrării, primul capitol abordează conceptul de politică fiscală, accentuând principalele mecanisme şi implicaţii de la nivelul procesului mobilizării de venituri către stat. În acest sens, am urmărit evidenţierea necesităţii impozitelor, nivelul optim, dar şi posibilităţile de colectare, prin raportare la perspectivele teoretice şi cadrele de analiză propuse de A. Smith, B. Ballas sau teoreticieni locali precum I. Văcărel şi V. Braşoveanu. Capitolul s-a centrat, cu precădere, pe conturarea componentei teoretice privind fiscalitatea şi analiza implicaţiilor aderării europene la nivelul politicii fiscale.

Studiul de caz care face obiectul celui de-al doilea capitol mecanismul prin care sistemul fiscal românesc a parcurs un proces complex de reajustare în vederea aderării, în perioada 1990-2006, evidenţiind rezultatele pozitive pe care politica fiscală le-a avut, dar şi trendul crescător în ceea ce priveşte eficacitatea colectării veniturilor fiscale în România. În acest scop, a fost analizată evoluţia principalelor categorii de impozite şi taxe în perioada 2003-2006, dar şi cauzele care au stat la baza modificărilor aferente acestei perioade. S-a constat că cele mai mari valori înregistrate, la nivelul impozitele indirecte, au fost corelate cu taxa pe valoare adaugată (TVA-ul), cu o pondere de aproximativ 29%, România ocupând unul dintre primele locuri la nivelul Uniunii Europene. În ceea ce priveşte sistemul de impozatare prin cotă unică, au fost analizate principalele avantaje şi dezavantaje pe care acesta le are comparativ cu sistemul bazat pe progresivitate. În baza concluziilor acestui demers, am propus un design alternativ al sistemului de impozatare ce ar putea aduce venituri fiscale suplimentare la buget, afectând în acelaşi timp principiul echităţii fiscale.

Obiectivul principal al politicii fiscal-bugetare îl reprezintă creşterea capacităţii de absorbţie a resurselor disponibile atât din impozite şi taxe colectate de la buget, cât şi din fondurile nerambursabile pe care economia românească le poate primi de la Uniunea Europeană. La nivelul primei surse, analizând dinamica sistemului fiscal românesc şi aspectele cadrului fiscal european, una dintre modalitaţile prin care se poate ajunge la un stadiu cât mai apropiat de situaţia existentă în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte structura impozitelor directe, dar şi a impozitelor indirecte, ar putea fi reprezentată de creşterea ponderii impozitelor directe în formarea veniturilor fiscale. Acest lucru s-ar putea realiza prin sporirea bazei impozabile, prin utilizarea unor cote reduse de TVA pentru anuminte categorii de bunuri şi servicii, printr-o stimulare a creşteri economice sau prin scăderea evaziunii fiscale.