Impozitele indirecte și rolul lor în cadrul societății

Capitolul 1:Conținutul impozitelor indirecte și funcțiile acestora în cadrul societății

1.1.Conținutul impozitelor indirecte și elementele tehnice ale acestora

Impozitele reprezintă cele mai vechi resurse financiare ale statului, necesare acoperiri cheltuielilor publice. Cea mai amplă definiție a impozitului este dată de către prof. Bistriceanu, care definește impozitul ca fiind „ contribuția bănească obligatorie, generală și nerambursabilă, directă sau indirectă, efectuată de persoane fizice și juridice din veniturile și averea lor la bugetul statului sau la bugetele locale, în cuantumul și la termenele prevăzute de lege, fără obligația din partea statului de a presta contribuabilului un echivalent direct și imediat, necesar pentru satisfacerea cerințelor societății”.

Impozitele se regăsesc sub două forme: impozite directe și impozite indirecte. În categoria impozitelor directe avem: impozitul pe profit, impozitul pe venit și impozirul pe salarii.

Impozitele indirecte sunt incluse în prețul de vânzare al bunurilor și al serviciilor prestate, prin adăugarea unei cote procentuale . Aceste impozite se mai numesc impozite pe cheltuieli sau impozite pe consum.

De regulă, impozitele indirecte sunt considerate mai puțin evoluate, în comparație cu cele directe, deoarece acestea nu satisfac principiul „echității fiscale” și pot fi folosite de către stat doar într-o mică măsură ca instrumente de influențare a economiei.

Impozitele indirecte se aplică tuturor categoriilor de cumpărători, indiferent de veniturile, profesia sau situația personală a contribuabililor. Practicarea acestor impozite avantajează de regulă persoanele cu venituri mari și dezavantajează familiile mai sărace. Prin urmare, persoanele cu venituri mici suportă un grad de fiscalitate mult mai mare, si de aici reiese „caracterul injust, regresiv și inechitabil al impozitelor indirecte”.

Unele teorii fiscale afirmă faptul că impozitele indirecte ar avea un caracter voluntar, acest lucru fiind total fals, deoarece cumpărătorii nu pot evita plata acestor impozite, întrucât sunt incluse în prețul bunurilor de larg consum, necesare supraviețuirii de zi cu zi.

Impozitele indirecte afectează veniturile reale, diminuează puterea de cumpărare a populației, descurajează consumul și aduc venituri importante la bugetul de stat. Ele se virează la bugetul de stat de către agenții economici, dar în realitate ele sunt suportate de către consumatorul final, fiind cuprinse în prețul de vânzare a bunurilor și serviciilor.

Creșterea relativă a prețurilor odată cu practicarea acestor impozite, se constată și în deprecierea monetară. În acest caz, impozitele indirecte sunt considerate „ factori cu potențial de amplificare a inflației” , spre deosebire de cele directe, care actionează ca un factor de înfranare a inflației în momentul creșterii lor și reducerii veniturilor plătitorilor.

În ultimii ani, ponderea impozitelor indirecte ca resurse financiare publice a crescut semnificativ comparativ cu impozitele directe.

Impozitele indirecte se regăsesc sub următoarele forme: taxele de consumație ( T.V.A și accizele), taxele vamale și monopolurile fiscale.

Taxele de consumație, în prezent sunt printre cele mai importante și cunoscute impozite indirecte. Acestea se împart în două mari categorii: taxele generale pe vânzări, cea mai reprezentativă fiind taxa pe valoare adăugată și taxele speciale de consumație și aici regăsim accizele.