Mecanisme și politici obișnuite de finanțare oferite țărilor membre de către Fondul Monetar Internațional - acordurile Stand-by

Capitolul 1. Fondul Monetar Internaţional- instituţie intenaţională

Fondul Monetar Internaţional(FMI) este un organism interstatal autonom ,din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite, care a fost creat pe baza acordului din 1944 al Conferinţei Monetare şi Financiare Internaţionale de la Bretoon-Woods, când a fost adoptat statutul său, care a intrat în vigoare la 27 Decembrie 1945. FMI îşi începe activitatea la data de 1 Martie 1947.

FMI a fost creat în scopul regularizării sistemului monetar internaţional de rate de schimb fixe şi a pune capăt frecventelor devalorizări competitive practicate în anii ’30.

Obiectivele şi rolul FMI devini din ce în ce mai importante pe măsura creşterii creşterii a numărului de state membre, care iniţial a fost de 45, în prezent ajungând la 185 de ţări din 195 de ţări din lume.

În funcţie de obiectivele sale şi de mijloacele de care dispune FMI pentru realizarea lor, se remarcă următoarele segmente de activitate ale Fondului :

- acordarea de credite membrilor săi ( în monedă naţională) pe bază de garanţii;

- limitarea cât mai mult posibil a restricţiilor valutare care frânează dezvoltarea comerţului internaţional;

- menţinerea parităţii monedelor naţionale ale ţărilor membre şi urmărirea stabilităţii cursului de schimb.

Statele membre ale FMI beneficiază de anumite drepturi, dar în acelaşi timp îşi asumă şi unele obligaţii. FMI poate încheia acorduri cu statele membre şi poate institui proceduri legale pentru desfăşurarea operaţiilor cu acestea, datorită faptului că dispune de personalitate juridică deplină conferită de calitatea de instituţie internaţională.

FMI a devenit, în timp, un istrument de control financiar şi de ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare, ce trebuie să depăşească unele crize temporare de finanţare a deficitului balanţei de plăţi.

Capitolul 2. Mecanisme şi politici de finanţare oferite de Fondul Monetar Internaţional

2.1. Accesul statelor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional

Articolul V din statutul FMI prevede pentru ţările membre posibilitatea de a face apel la resursele financiare ale Fondului. Prin accesul la resursele sale, FMI încurajează politici privind realizarea monedei liber convertibile, liberalizarea schimburilor interne, precum şi facilitarea mişcărilor de capital internaţional. În acest mod sunt încurajate ţările care se confruntă cu un deficit al balanţei de plăţi să nu aplice politici nefaste pentru comunitatea internaţională. De asemenea, statutul FMI mai prevede că resursele obţinute de la Fond au un caracter temporar, deoarece,dacă ar fi accesate în mod continuu pe termene medii sau lungi, s-ar putea încuraja practicile( politicile ) nefaste.

Statele mebre ale Fondului apelează, în principal, la resursele acestuia pentru a-şi acoperi deficitul balanţei de plăţi. Accesul la resursele FMI se face pe baza unor principii:

- Acces egal la resursele FMI., care se pun la dispoziţia ţărilor membre în mod uniform,fără anumite diferenţe.Statutul FMI nu face deosebiri în accesul ţărilor membre la resursele financiare.

- Accesul la resursele FMI depinde de situaţia balanţei de plăţi. Accesul la resurse este dependent de necesităţile membrilor privind balanţa de plăţi, precum şi de capacitatea de ajustare a economiei şi de restituire a sumelor către FMI.

- Asigurarea accesului liber la resursele FMI. Conform acestui principiu, operaţiile ţărilor membrec cu Fondul se realizează numai din iniţiativa acestora.

- Condiţionalitatea în utilizarea resurselor FMI. Ţările membre are care cer acces la resursele Fondului se angajează să formuleze şi să implementeze programe economice pentru ajustarea macroeconomică şi programe prin care acţionează în vederea eliminării deficitului balanţei de plăţi. Acest principiu urmăreşte, de asemenea, să asigure certitudinea că ţara care a solicitat acces la resurse va fi în măsură să răscumpere moneda naţională de la FMI în termenul stabilit.

Exigenţele FMI la acordarea asistenţei financiare către ţările membre se justifică prin faptul că asigură protecţia resurselor şi accelerarea procesului de ajustare în ţările beneficiare.

Uneori , Fondul Monetar Internaţional este criticat pentru faptul că aplică un model ţărilor carărora le acordă asistenţă financiară fără a ţine seama de particularităţile economiei lor. FMI urmăreşte promovarea unor reforme macroeconomice, recomandă devalorizarea monedei pentru restabilirea schimburilor externe, reducerea cheltuielilor publice şi creşterea dobânzilor, dar devalorizarea nu restabileşte în toate cazurile echilibrul extern.