Cuprins
- Introducere pag. 3
- Capitolul I. Configurarea geo-politică a spaţiului est-european la sfârşitul secolului al XIV-lea
- I. 1 Ungaria şi Sigismund de Luxemburg în secolul al XIV-lea pag. 8
- I. 2 Polonia şi Vladislav Iagello în secolul al XIV-lea pag. 13
- I. 3 Serbia şi Bulgaria în secolul al XIV-lea .pag. 17
- I. 4 Cucerirea otomană pag. 21
- Capitolul II. Ţara Românească şi vecinii ei în timpul lui Mircea cel Bătrân
- II. 1 Peninsula Balcanică .pag. 24
- II. 2 Moldova pag. 28
- II. 3 Imperiul Otoman .pag. 30
- Capitolul III. Alianţe externe şi politica militară a lui Mircea cel Bătrân
- III. 1 Campania din Dobrogea (1388) .pag. 35
- III. 2 Alianţa lui Mircea cel Bătrân cu polono-litvanii (1389-1391) pag. 38
- III.3 Marile bătălii din anii 1394 şi 1396 (de la Rovine şi de la Nicopole) .pag. 41
- III.4 Mircea cel Bătrân sub semnul marilor iniţiativelor politice . pag. 55
- Capitolul IV. Mircea cel Bătrân în conştiinţa posterităţii
- IV. 1 Mircea cel Bătrân- unul dintre cei mai străluciţi voievozi români .p.58
- IV. 2 Mircea cel Bătrân în conştiinţa posterităţii .pag. 61
- Concluzii .pag. 63
- Bibliografie .pag. 65
Extras din licență
Introducere
Mircea cel Bătrân a fost unul dintre cei mai străluciţi voievozi români, în timpul domniei sale, Ţara Românească atingând cea mai mare întindere din toate timpurile. Acest motiv a fost unul dintre cele mai importante atunci când m-am decis să-mi aleg această lucrare de licenţă.
În această lucrare, voi încerca să prezint, în linii mari, domnia lui Mircea cel Bătrân şi politica externă a acestuia care se contura ca o sinteză a istoriei româneşti din secolul al XIV-lea. Ea reprezintă un maximum al dezvoltării statului muntean şi ca o întindere teritorială şi ca putere militară.
Apărător al unor străvechi pământuri româneşti, cunoscător lucid al realităţilor, diplomat chibzuit, viteaz comandant care a ştiut, de câte ori a fost nevoie, să arate tăria armatelor noastre, gospodar care a înţeles că ţara este cu atât mai puternică cu cât întocmirile sale sunt mai bine aşezate. Mircea, numit în hrisoave cel Bătrân, s-a rânduit, prin faptele sale, printre marii conducători ai neamului nostru.
Un motiv în plus pentru care mi-am ales acest subiect este faptul că Mircea cel Bătrân a fost şi un domnitor spiritual, acesta fiind şi un ctitor de biserici.
În această lucrare mă voi axa pe politica externă a marelui voievod.
Politica externă a marelui voievod a fost dominată de primejdia otomană. De remarcat că toate luptele pe care Mircea cel Bătrân a fost silit să le poarte au fost cu turcii, nicidecum cu ungurii, polonii sau moldovenii, cu care, de altfel, a încheiat alianţe trainice în lupta comună antiotomană.
În timpul lui Mircea cel Bătrân, Ţara Românească cunoaşte o importantă dezvoltare economică (mineritul, meşteşugurile şi comerţul), politică (sporirea prestigiului Ţării Româneşti şi a influenţei în sud-estul european), cetăţi ş.a. Remarcabil comandant militar şi om politic, el s-a aflat în bune relaţii cu ungaria, Polonia şi Moldova, a repurtat victorii asupra turcilor şi a intervenit, după anul 15402, în luptele pentru succesiune din Imperiul Otoman.
Mircea cel Bătrân, mai mult decât înaintaşii săi, a consolidat alianţa cu ţara frăţească vecină, Moldova, contribuind în mare măsură la sudarea unităţii întregii suflări româneşti de la începutul secolului al XV-lea (spre Transilvania era direct angajat, prin posesiunile de peste munţi). În sfârşit, alt merit istoric: Mircea cel Bătrân este acela care a desăvârşit unitatea însăşi a Ţării Româneşti, prin alipirea Dobrogei la trupul ţării.
Acestea sunt motivele pentru care am ales să înfăţişez domnia şi personalitatea lui Mircea cel Bătrân în această lucrare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Mircea cel Batran - Politica Externa.doc