Sistemul asigurărilor de șomaj

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte modificările și completarea legii nr. 6/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

După cum știm, în orice societate democratică dreptul la muncă și alegerea liberă a profesiei sunt drepturi fundamentale ale omului, garantate prin lege fundamentală. Asigurarea locului de muncă este nu numai un act economic, ci și unul de echitate, dreptate socială, de echilibru social și politic. Procesul de democratizare a societății românești început din 1990 se regăsește în modificările intervenite în sistemul dreptului românesc; și au fost adoptate unele legi de maximă importanță care au dat o nouă configurație raporturilor juridice de muncă; acest fapt relevă atenția deosebită în ceea ce privește înnoirea legislativă.

În primul rând, s-au luat o serie de măsuri legislative pentru înlăturarea acelor reglementări restrictive, caracteristice economiei centralizate.

În al doilea rând, au fost adoptate noi acte normative cu un conținut și cu o orientare total diferită. Actele adoptate în legislația muncii s-au referit în principal la:

- înlăturarea unor inechități din salarizarea personalului;

- reducerea timpului de muncă prin introducerea săptămânii de lucru de 5 zile;

- acordarea unor drepturi salariale;

- modul de soluționare a conflictelor colective de muncă;

- creșterea cuantumului indemnizațiilor și pensiilor din fondurile asigurărilor sociale de stat1.

Modificările intervenite pe plan legislativ trebuie să fie în deplină concordanță cu cele care au avut loc în evoluția forței de muncă. Cererea de forță de muncă este dictată de multitudinea de factori ce condiționează creșterea economică în toată complexitatea și dimensiunile sale: economică, tehnică, științifică, ecologică, educațional - formativă, social - politică, instituțional - juridică, macroeconomică și teritorială1.

Chiar dacă șomajul apare ca un dezechilibru cantitativ între cerere și ofertă, între numărul locurilor de muncă disponibile și persoanele care le solicită, intensitatea acestui fenomen este din ce în ce mai mult dictată de adaptarea calitativă a forței de muncă la schimbările tot mai rapide din tehnică și tehnologie, din economie și societate, Șomajul, în diferitele sale forme, a existat și mai înainte și, în mod cert, se va accentua în perioada următoare. Problema care se pune este aceea de a reuși o stabilizare relativă a ratei șomajului, suportabilă pentru societate sub aspect financiar și mortal și activă în planul ocupării.

În Capitolul I am tratat despre „șomajul ca fenomen social” iar după câteva considerente generale asupra acestui fenomen, am abordat probleme privind organismele implicate în aplicarea Legii nr. 76/2002, bugetul asigurărilor pentru șomaj, etc.

În Capitolul II am avut în preocupare tratarea „indemnizației de șomaj”, beneficiarii acesteia, data de la care se dobândește dreptul de primire a indemnizației de șomaj, etc.

În Capitolul III am prezentat câteva aspecte privind „măsurile de prevenire a șomajului”, iar în Capitolul IV am tratat despre „măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă”.

Sandu GHIMPU, Alex. ȚICLEA, „Dreptul muncii”, Ed. Șansa, București, 1995

1 Petre DUNECI, „Încheierea contractului individual de muncă”, Ed. Fundația României de mâine, București, 2000

În Capitolul V al prezentei lucrări am prezentat unele aspecte privind „răspunderea juridică” în acest segment al activității iar în finalul lucrării am prezentat câteva concluzii privind șomajul și preocupările societății românești față de această problemă.

CAPITOLUL I

ȘOMAJUL - FENOMEN SOCIAL

I. CONSIDERAȚII GENERALE

1. Noțiunea de șomaj

În diferite surse, șomajul a fost definit astfel:

Potrivit Dicționarului enciclopedic al Limbii Române, șomajul este „un fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice care constă în aceea că, o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă”1.

Într-o altă opinie, „șomajul reprezintă excedentul ofertei față de cererea de muncă. Șomerii formează suprapopulația relativă pentru că reprezintă un surplus de forță de muncă în raport cu numărul de angajați” șomerul devine rezultanta combinării schimburilor ce intervin în dinamica productivității populației active și creșterii economice (P.I.B.) care, la rândul lot, au determinări concrete.”2

Într-o altă opinie de specialitate3, șomajul este definit prin noțiunea de „șomer”, care este „o persoană aptă de muncă, dar care nu poate fi încadrată din lipsa locurilor de muncă disponibile, corespunzătoare pregătirii sale”, care beneficiază de „ajutor de șomaj și de alte forme de protecție socială, precum și perfecționare”.

„Cuvântul șomaj (într-o altă opinie4) provine din termenul francez „chânage” preluat la rândul său din latinescul „conmare” și grecescul „conma”. La origine, el însemna „căldură mare”, din cauza căreia înceta orice fel de activitate. Deci, noțiunea de șomaj presupune o „inactivitate”. În decursul timpului, această noțiune s-a folosit pentru desemnarea absenței de activitate din diverse cauze, de exemplu inactivitatea de duminică, din zilele nelucrătoare, întreruperea timpului de muncă datorită lipsei de comenzi, materii prime, în timpul unei crize economice etc.

Potrivit definiției date de Organizația Internațională a Muncii, este șomer oricine are mai mult de 15 ani și îndeplinește, în mod cumulativ, următoarele condiții: este apt de muncă, nu are loc de muncă, este disponibil pentru o muncă salarială și caută loc de muncă.”

Potrivit prevederilor art. 5 pct. IV din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă5, șomer este persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: