Procedee Stilistice Utilizate în Titlu

Argument

Orice mesaj, care este trimis prin intermediul mass-media are ca scop nu doar transmiterea unor informaţii, ci şi modificarea sau crearea de opinii.

Lucrarea de faţă a pornit de la întrebarea, dacă titlurile se află într-o relaţie strânsă şi logică cu textele propriu-zise şi care sunt procedeele prin care se atrage atenţia cititorului. Titlul este un element foarte important şi constituie primul contact al cititorului cu textul. Mai mult decât atât, el trebuie să-l atragă pe cititor spre lectura textului de presă.

Lucrarea este alcătuită din trei capitole la care se adaugă argumentul şi concluziile. Primele două capitole constituie partea teoretică, iar capitolul trei se ocupă de analiza propriu-zisă a titlurilor din presă.

Primul capitol prezintă textul jurnalistic, caracteristicile, elementele constitutive ale textului continuând apoi cu rolul titlului în textul jurnalistic.

Al doilea capitol s-a ocupat foarte amănunţit de titlul presei scrise şi a abordat următoarele elemente: delimitările conceptuale şi calităţile titlului, tipologia titlurilor, retorica acestora şi spre finalul capitolului am vorbit despre tipologia stilistică a titlurilor.

Ultimul capitol constitue partea practică a lucrării şi conţine analiza stilistică a titlurilor din presa actuală.

CAPITOLUL I. TEXTUL JURNALISTIC

1.1. Caracteristicile textului

Teoreticienii subliniează respectarea unor particularităţi, trăsături distinctive în perspectiva materializării scriiturii de presă.

Conform opiniei lui Curtis D. MacDougall „ stilul jurnalistic se caracterizează printr-o sintaxă concentrată, prin alegerea cuvântului clar, concret şi activ, precum şi a detaliului obiectiv. De asemenea, stilul jurnalistic are ca tendinţă eliminarea bruiajului semantic.”

Orice text jurnalistic este, înainte de toate, o colecţie de date selecţionate si aranjate cu grijă de către o persoană ce exercită profesia de jurnalist.

Luminiţa Roşca defineşte textul jurnalistic după patru criterii de importanţă majoră:

1. Condiţiile specifice de producere a acestuia. Prin urmare, textul jurnalistic este rezultatul activităţii de colectare a informaţiei, de selectare, ierarhizare şi condensare a acesteia, de către un jurnalist (ziarist), care trebuie să îşi asume răspunderea privind respectarea regulilor dontologice.

Calitatea informaţiei jurnalistice este dată de o serie de criterii de cercetare a filtrării acesteia, conform lui Albert Kientz: „ originalitatea mesajului; gradul de inteligibilitate a acestuia; gradul de implicare a publicului; profunzimea psihologică a informaţiei transmise.”

a. originalitatea mesajului. Presa consideră demne de interesul cititorilor evenimentele care conţin informaţii de actualitate , neaşteptate, neobişnuite şi care modifică percepţia comună a realităţii.

b. gradul de inteligibilitate a acestuia. Oricât de nouă ar fi o informaţie, nu va fi receptată de public dacă textul nu va fi redactat într-un limbaj simplu şi uşor de asimilat. De aceea trebuie evitaţi termenii abstracţi, frazele lungi, dificile şi inversiunile cu funcţie stilistică.

c. gradul de implicare a subiectului. Acesta îi oferă jurnalistului argumente pentru alegerea genului publicistic şi a timpului .

d. profunzimea psihologică a informaţiei transmise. Acest criteriu se referă la impactul pe care îl are informaţia asupra psihicului cititorilor.

2. Vehicul al informaţiei, textul jurnalistic este în acelaşi timp produs destinat cumpărării şi consumării, suport al informaţiei dar şi serviciu public.

Mihai Coman consideră că „activitatea jurnalistului este marcată de constrângeri interne ( de ce un eveniment devine informaţie de presă, cum se filtrează informaţia, cum se construieşte textul, cum se „ ambalează” informaţia pentru a fi „ vândută”) şi externe (statutul publicaţiei, al jurnalistului, reguli de etică profesională, modificări apărute în profilul psiho-moral al publicului)”.