Boala inflamatorie

MOTIVAȚIA LUCRĂRII

Boala inflamatorie intestinală (BII) este o afecțiune cronică ce cauzează inflamație în diferite porțiuni ale intestinului. Acesta se referă la un grup de afecțiuni ale sistemului digestiv, care au inflamația ca principal simptom. Deci, principalele boli inflamatorii intestinale sunt colita ulceroasă, boala Crohn, gastrita și altele care se întâlnesc mai rar.

Astfel, oamenii știu că sănătatea este o stare fizică și fiziologică pe care de cele mai multe ori nu este apreciată decât în momentul în care apare sentimentul de pierdere a acesteia.

În plină sănătate (uneori aparentă) nimeni nu se gândește cum ar racționa

dacă ar avea o boală pentru care este necesară o intrervenție chirurgicală prin care un segment din intestin sau un alt component va fi exteriorizat la suprafața abdomenului pentru remedierea inflamației intestinului, iar de aceea am ales să dezvolt tema particularităților de îngrijire a bolnavilor cu inflamație a intestinului. Prin tema prezentată, se va pune în evidență importanța acestei afecțiuni.

Prin acordarea unei atenții deosebite față de primele semne și manifestări apărute, în cadrul inflamației intestinale se remarcă interacțiunea compleă a trei factori: factori de mediu inițiatori (flora microbiană comensală, interacțiunea floră la nivelul barierei epiteliale intestinale), susceptibilitatea genetic și anomalii ale răspunsului imun (activare inadecvată sau exacerbată a sistemului imun intestinal).

Astfel, în primul capitol voi prezenta pe larg noțiuni de anatomie și fiziologie a intestinului și particularitățile acestuia. În cel de-al doilea capitol se prezintă teoria propriu-zisă a afecțiunii, urmat de cel de-al treilea capitol în care se descriu rolurile proprii și delegate ale asistentului medical în vederea îngrijirii pacienților care sunt diagnosticați cu inflamație a intestinului. La final, în ultimul capitol, sunt descrise trei studii de cazuri ale pacienților care au fost diagnosticați cu această afecțiune.

SCURT ISTORIC AL

BOLII INFLAMATORII INTESTINALE

Bolile inflamatorii intestinale reprezintă un grup eterogen de boli definite prin inflamație, persistență sau recurență la nivelul tractului gastro-intestinal, dar diferite ca extensie a leziunilor, simptomatologiei, prognostic și tratament.

Bolile inflamatorii intestinale cuprind două entități, și anume: colita ulcerativă (CU) în care inflamația este localizată la nivelul tubului digestiv și acesta afectează colonul și rectul și boala Crohn (BC) care se poate extinde la orice nivel al tubul digestiv și anume procesul inflamator este transmural.

Așadar, există un procent de 10-15% între cazurile întâlnite, care nu prezintă elemente definitorii clinice, endoscopice sau histologice pentru boala Crohn sau colita ulcerativă și acest grup este etichetat ca având boală inflamatorie intestinală neclasificată.

Există o mare variabilitate georgrafică în distribuția bolilor inflamatorii intestinale, iar acesta a suferit schimbări importante în ultima perioadă. În Europa domină mai des colita ulcerativă cu o incidență anuală de 24,3/100,000 de locuitori iar în SUA domină boala Crohn cu o incidență anuală de 20,2/100,000 de locuitori.

În trecut, în țările în curs de dezvoltare aveau o incidență scăzută de boli inflamatorii intestinale, însă acest lucru s-a schimbat în ultimii ani cel mai probabil datorită factorilor de mediu și social.

Bolile inflamatorii intestinale pot apărea la orice vârstă, însă se înregistrează o incidență bimondial cu un vârf important între 15-40 de ani, mai puțin pronunțat între 50-80 de ani iar repartiția pe sexe este aproximativ egală cu mici procente în care la sexul masculin este mai predispus colita ulcerativă și la sexul feminin boala Crohn prin profilul hormonal.

Deocamdată boala inflamatorie intestinală nu este cunoscută, dar se știe faptul că atât predispoziția genetică, sistemul imunitar, cât și factorii de mediu au un rol important în dezvoltarea acestei boli.